Preotul și țigara…de Părintele Partenie din Chios

4404

Părintele Partenie s-a născut în 1815 în satul Dafnona din Insula Chios. Înca din copilărie a lucrat în comerț, călătorind adesea între Chios, Smirna si Constantinopol. După ce soția sa a trecut la cele veșnice, părintele Partenie a urcat pe vârful Muntelui Penthodus, cu binecuvantarea duhovnicului său, unde s-a nevoit lângă o biserică părăsită închinată Sfântului Apostol si Evanghelist Marcu. Dupa o vreme, prin voia lui Dumnezeu, a descoperit o peșteră în partea de sud-est a muntelui, unde a hotărât să-și continue nevoințele ascetice. Aici a trăit în post, privegheri și rugăciune zi si noapte. Părintele Partenie din Chios a trecut la cele veșnice pe 8 decembrie 1883.

Nicodim de la Sfântul Munte spunea că țigările sunt o « iarbă scârboasă », asfel Părintele Partenie îi îndemna pe enoriași să nu mai fumeze. Mai ales că fumatul dăunează trupului care este « templu al Duhului Sfânt » iar țigările și tutunul în general, spunea el, sunt "tămâia diavolului". Părintele încerca să-i convingă pe oameni că fumatul este dăunător și nociv nu numai organismului , ci este deasemenea un inconvenient pentru restul slujitorilor. Dar îndeosebi, acest lucru este inadecvat chiar rușions pentru un preot.

« Odată, părintele Partenie a văzut un preot care fuma pe ascuns, și-i zise: « Știu eu cu ce fel de tămâie tămâiați dvs! Trebuie să simți fie mirosul tămâiei, fie mirosul țigărilor, pentru că tămâia și țigările împreună nu au un miros tocmai plăcut! »

Părintele ținea să spună că fumatul nu corespunde preoțimii și dacă un slujitor fumează, ar fi mai mai bine să rămână laic.

Toată lumea este conștientă acum de consecințele nefaste ale fumatului.

Fie ca aceste sfaturi ale Părintelui Partenie să fie de folos tuturor oamenilor de bună credință.

sursa http://vie-orthodoxe.blogspot.md/

traducere Victoria Botnari


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
2688

Părintele Constantin Necula: Nu am crezut niciodată în altă putere decât cea dată de lucrarea Duhului Sfânt în iertare

Mă pregăteam să scriu picătura de carte, din dorința de a nu uita sensul scriiturii zilnice, semn că refuz să gândesc numai într-o direcție, când am descoperit un text al Sfântului Nicolae Velimirovici, sfântul sârb care a înfruntat dictaturi și moartea. Păstrez pe pagină citatul: „Când îl jignești pe prietenul tău, cine poate șterge această […]