Păcatul este crunt, este extraordinar de grav. Adică cum, nu ai avut atâta putinţă, suflete, să te închini, să te rogi? Pentru ce nu te-ai rugat? Pentru ce te rogi superficial? Dacă te rogi aşa, atunci nu înţelegi nimic din târgul acesta preafrumos. De ce nu mănânci superficial? De ce uiţi să te rogi? Burtica nu o uiţi că e flămândă? Cui cerem noi? Cerem la un director de instituţie?
O clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Fără închipuiri că Dumnezeu stă pe un scaun şi te aşteaptă. Nu! Tu fii atent la ce zici: „La Tine mă gândesc, Doamne, şi ştiu că eşti, ştiu că eşti peste tot!”.
Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, p. 118-119
