,,Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da”, a grăit Domnul, ba încă a și a întărit: ,,Adevărat, adevărat zic vouă”.
Ce rușine pentru noi că nu știm să ne folosim de această nemincinoasă făgăduință! Și bine-ar fi să fie numai asupra noastră rușinea; dar se aruncă o umbră asupra făgăduinței înseși, ca și cum ea ar fi prea mare și de neâmplinit. Nu, toată vina o purtăm noi și în primul rând pentru faptul că nu ne știm robi credincioși ai lui Hristos, și conștiința nu ne îngăduie să așteptăm vreo milostenie de la Dumnezeu.
Pe deasupra, dacă se și apropie câteodată cineva să ceară ceva de la Dumnezeu, o face cu sufletul îndoit: pomenește acel lucru în treacăt, o dată de două ori în rugăciunea sa, și se lasă, iar apoi își spune: ,,Dumnezeu nu aude”. Nu, atunci când ceri ceva anume trebuie să fii stăruitor și neobosit la rugăciune, asemenea văduvei care până și pe judecătorul cel lipsit de inimă, bătându-l la cap, l-a înduplecat să-i împlinească cererea.
Adevărații rugători, cerând ceva la rugăciune, adaugă postul, privegherile, lipsurile de toate felurile; și apoi cer nu o zi, nici două, ci luni și ani; drept aceea și primesc. Acestora să le fiți următori, de vreți să aveți spor la rugăciune.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul, Editura Sophia, Buc. 1999
