Poezia cu inspirație biblică transfigurează sufletul omului și îl ridică la rangul de lucrător cu Dumnezeu la frumuseţea lumii

3485

Poezia cu tematică biblică este o adevărată comoară duhovnicească, menită să-i îmbogățească spiritual pe cei ce se dedică studiului și lecturii ei. Aceasta e o formă concretă de comunicare dintotdeauna a omului cu Dumnezeu, care reușește să transfigureze sufletul omului, ridicându-l pe poet sau cititor la rangul de împreună-lucrător cu Dumnezeu la frumuseţea lumii.

Gheorghe Colțun, doctor habilitat în filologie și profesor universitar, este unul dintre puținii poeți care transpun limbajul divin în versuri de o mare forță artistică. Prin poemele sale demonstrează cu desăvârșire că este purtătorul unui mesaj înalt în istorie și mărturisitorul Logosului.

Pentru poetul Gheorghe Colțun sânul naturii este refugiul în care poezia sa fiind bine cugetată ia naștere.

,,Poezia religioasă menţine omul în relaţie cu Dumnezeu. Astfel, în fiecare seară plec într-un mic parc unde monologhez cu Tatăl nostru. Se întâmplă așa încât am impresia că Dumnezeu îmi transmite gândurile la un telefon pe care îl aud doar eu, iar mie nu îmi rămâne altceva decât să mă întorc acasă și să le înșir pe foaie’’ - mărturiseşte poetul.

În aceste creaţii poezia şi rugăciunea se împletesc în mod indisolubil, acestea reprezintă două forme fundamentale ale creaţiei umane, foarte înrudite prin geneză, structură şi finalitate. Ca geneză, ambele sunt elaborări ale intuiţiei; ca structură:, şi poezia şi rugăciunea sunt în mod desăvârşit lirice, iar ca finalitate, ele îşi propun să depăşească limitele date ale cunoaşterii concrete şi să sondeze infinitatea suprarealului.

Întrebat fiind, cum și-a descoperit pasiunea față de poezia cu tematica biblică, poetul a menționat, că totul a început cu studierea morfologică, sintactică și etimologică a frazeologismelor limbii române.

,,Lirismul religios mi-a trezit un mare interes întotdeauna și datorită acestui fapt, am studiat amănunțit frazeologismele frazeologismele din Sfânta Scriptură, - spune Gheorghe Colțun. - Pe lângă faptul că descopeream lucruri pe care nu le cunoșteam despre Iisus Hristos și Tatăl Dumnezeu, am văzut că omenirea întotdeauna a apelat și la aceste perle ale limbii, frazeologismele. După selectarea frazeologismele din Biblie, am încercat atestarea lor în diferite poeme. Dumnezeu fiind un bun indicator, mi-a insuflat să caut poezii care să aibă motive biblice. Din anul 2008, aflându-mă la București, am început să caut lucrările de prin anii 1800-1850, iar poemele adunate au fost incluse în antologia ,,Corabia lui Noe'', care este proaspătă și miroase a vopsea tipografică.’’

Pentru poetul Gheorghe Colțun poezia cu inspirație biblică este plăcerea sufletului și mai cu seamă punctul în care omul, curăţindu-se pe sine, se întâlneşte cu Dumnezeu, participă la această comuniune în mod conştient şi, mai mult, îl experiază pe Tatăl nostru, ajungând să spună precum psalmistul David ,,gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul’’.

Spre sfârșitul discuției poetul a venit cu un îndemn către enoriașii noștri: ,,Întotdeauna am îndemnat pe toți, inclusiv pe cei depărtați de Dumnezeu, să revină la acea lumină divină pe care ne-a trimis-o Mântuitorul nostru, să se debaraseze de întunericul răului și să revină la împărăția lui Dumnezeu, pentru că doar în felul acesta poți obține lucruri mărețe și demne de urmat pe acest pământ. Întunericul întotdeauna a fost efemer. Or, credința în Dumnezeu este veșnică și odată ce credem cu desăvârșire în Hristos, devenim înveșniciți. Deci, nu vă depărtați de Tatăl nostru, de cel care în fiecare zi ne apără și ne ajută în toate cele gândite’’.

A consemnat Maria Cucută-Rujină


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole postate de același autor
3651

„Părinte, mă duc şi aprind o lumânare”

Într-o zi au bătut la uşa chiliei mele doi tineri căsătoriţi. Mi-au adus un pomelnic şi mi-au cerut să le fac o rugăciune. Am intrat în vorbă cu ei şi, aşa cum mi-am statornicit eu o rânduială, i-am întrebat dacă merg la biserică. Şi atunci ei mi-au răspuns: „Nu suntem aşa de bătrâni ca să […]