Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, o bună parte dintre credincioşi, cînd vine vorba despre sfintele posturi, cea mai mare atenţie o acordă doar Postului Mare. Această neglijenţă a credincioşilor faţă de posturi e din motivul că majoritatea nu cunosc şi nici nu prea vor să cunoască folosul postului, indiferent care ar fi el. Şi de aceea aşa cum spune Sfîntul Ierarh Ioan Gură de Aur: ,, Mulţi creştini, nedînd o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inima sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli”. De aceea şi noi Episcopia de Ungheni şi Nisporeni, venim acum la începutul Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ca şi la celelalte posturi de altfel, cu îndemn creştinesc şi părintesc, de a ţine şi acest post. În general vorbind, nu doar postul, ci orice faptă creştinească pe care o facem trebuie să ştim că nu i-o facem lui Dumnezeu sau preotului sau altcuiva, ci orice lucru că e bun sau rău, îl faci sufletului tău.
Dumnezeu prin glasul Sfinţilor Părinţi vorbindu-ne despre post, ne îndeamnă în multe chipuri, ca trezindu-ne conştiinţa duhovnicească, să începem din ce în ce, cu mai multă rîvnă, să ţinem sfintele posturi. Dumnezeu cunoaşte şi vede neputinţa şi boala fiecăruia, dar se întristează cînd noi într-un chip mincinos începem să ne îndreptăţim neargumentat, precum că nu putem ţine postul sau îl ţinem aşa cum vrem noi. De aceea şi sfîntul Vasile cel Mare ne îndeamnă: ,,Adevăratul post este înfrînarea limbii, depărtarea de mînie, despărțirea de pofte, clevetire, minciună, jurământ strîmb”. Iar sfîntul Teodor Studitul spune: ,,Adevăratul post este depărtarea de orice rău”. Observăm un lucru foarte important că Sfinţii Părinţi arată că mai important este cum postim, decît cît postim.
În această privinţă mult mai lămurit ne vorbeşte sfîntul Simion Noul Teolog, care spune: ,,Nu falsifica postul ca să nu păţeşti ce păţesc cîrciumarii. Dacă ei sunt pedepsiţi cînd pun apă în vin, cum vei scăpa oare nepedepsit tu, care falsifici asprimea postului prin mîncăruri de post pregătite cu multa sofisticare. Nu huli postul, spunînd că te îmbolnăveşte! Dimpotrivă, postul îţi dă sănătate! După puţin timp, postul risipeşte şi alungă cum alungă soarele ceaţa, întunericul patimilor şi acoperămăntul păcatului aşezat peste suflet. Postul ne face să vedem cu mintea văzduhul duhovnicesc, în care nu răsare, ci pururea străluceşte Soarele cel neapus, Hristos Dumnezeul nostru”.
Închei acest îndemn părintesc cu nădejdea că fiecare din noi întăriţi fiind de harul lui Dumnezei şi ajutaţi de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în cinstea cărora şi postim, ne vom nevoi cît mai creştineşte, ca astfel să putem înţelege cît mai profund folosul şi imporanţa postului, nu doar în mod raţional, ci într-un mod cît mai practic. Iar pentru aceasta este nevoie să ţinem cont pe lîngă cele menţionate şi de ce spune Gura cea de Aur a Ortodoxiei, care ne îndeamnă astfel: ,,Cînd postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mîncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există şi primejdia ca ţinînd posturile rînduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de bucate, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mîncăm carne, dar mîncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului. De aceea, postul de mîncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugaciune şi de luptă duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului şi vei avea mult folos”.
Cu arhierești binecuvîntări și dragoste părintească,
+PETRU,
Episcop de Ungheni și Nisporeni
