Părintele Anatolie Gîrbu este un preot tânăr și energic care pe lângă slujirea sa la altarul Domnului este și meșter popular. Sfinția sa a fondat Centrul de instruire a frumosului prin suvenire creștine, unde copiii din localitatea Revaca învaţă să creeze suvenire creștine și icoane. Discutăm cu părintele Gîrbu despre activitatea acestui Centru, dar şi despre alte preocupări ale sfinţiei sale.
- De rând cu faptul că sunteți preot, mai sunteți și membru al Uniunii Meșterilor Populari din Moldova. Când ați descoperit pasiunea pentru tâmplărie?
- De mic copil găseam să fac câte ceva prin gospodărie. Frații mei mai mari plecau la învățătură, iar eu, încetul cu încetul, mă ocupam de meșteșugit. Mai apoi, plecând la seminar, am avut marea dorință de a face icoane. Respectiv, încercam să creez ceva frumos din orice bucățică de lemn. A fost o perioadă când am dat uitării această ocupație, însă de îndată ce am venit să slujesc în localitatea Revaca, m-am gândit că ar fi bine să revin la tâmplărie. Luând în considerație faptul că am demarat lucrările de construcție a unei Biserici, adesea eram nevoit să bat la ușa multor funcționari pentru a obţine semnăturile necesare și în semn de mulţumire le dăruiam diferite iconițe. Văzând că lumea apreciază ceea ce fac, am continuat să creez din ce în ce mai multe lucrări.
- În Sfânta Scriptură avem exemplul Mântuitorului care a practicat tâmplăria alături de Dreptul Iosif. De ce anume tâmplăria ați ales?
- Eu sunt de părerea că preotul în afara slujirii trebuie să aibă și o ocupație. Deși îmi era aproape de suflet și apicultura, care necesită o atenție sporită, totuși am găsit de cuviință să practic tâmplăria. Îmi doream ca prin munca mea în afara bisericii oamenii să capete încrederea în mine. Mi-am zis că voi încerca să le aduc mulţumire binefăcătorilor noștri cu suvenire pe care le-am confecționat personal. Aşa am şi făcut. Am început să confecţionez icoane. Am fost susţinut şi încurajat de foarte multă lume, ceea ce m-a determinat să continui.
- Care au fost primele lucrări realizate și cine au fost cei care s-au bucurat de acestea?
- Primele lucrări au fost crucile pectorale, periuțe de miruit și crucile de predică, iar toate acestea le dăruiam preoților.
- Vă mai ajută cineva la crearea acestor lucruri sau le faceți de unul singur?
- Dacă de la început mă descurcam de unul singur, acum chiar nu reușesc, pentru că sunt implicat și în alte activități. De aceea, am apelat la ajutorul nepoților mei care își fac studiile în Chișinău, dar adesea mă ajută și copii din localitate.
- Până acum câte lucrări ați creat?
- Până la moment au fost înregistrate peste o mie de modele la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, însă chiar nu țin cont de numărul total al lucrărilor create.
- Sunteți fondatorul Centrului de instruire a frumosului prin suvenire creștine. În ce măsură tinerii se implică în aceste activități?
- La școală se lucrează mai mult cu manualele, dar copiii sunt dornici să creeze ceva. Am observat că atunci când este ceva neobișnuit, copiii acceptă mai ușor și le este mai aproape de suflet acele activități noi. Scopul principal al acestui Centru este de a ține copiii mai departe de calculator pentru a-i menține într-un duh sănătos.
- Pe lângă această activitate, ați demarat și construcția unei biserici în Revaca. La ce stadiu sunt lucrările la moment?
- În toamna anului 2013 a fost săpat fundamentul bisericii, iar pe parcursul a doi ani de muncă s-a ridicat primul nivel. În ceea ce privește al doilea nivel, este foarte mult de lucru. De aceea nădăjduim că vom fi susţinuţi de oamenii de bună credinţă, pentru a putea duce la capăt această lucrare. Localitatea Revaca este foarte mică, aici locuind o mie de persoane, şi astfel nu putem finisa lucrările de construcţie cu mijloace proprii. Cu toate acestea, nu deznădăjduim şi ne punem speranţa în Bunul Dumnezeu, care ne va ajuta să finisăm cu bine ceea ce ne-am pus în gând.
- Ce gânduri aveți pentru oamenii de bună credință?
- Viaţa este o muncă spre desăvârşirea noastră lăuntrică. Munca şi rugăciunea sunt acele două vâsle prin care înfruntăm valurile ispitelor şi greutăţilor din acest veac. Astfel, gândul meu este ca lumea să fie ajutată a conştientiza chemarea fiecăruia în parte. Oamenii trebuiesc treziţi duhovniceşte, susţinuţi, încurajaţi şi luminaţi. La Domnul nu contează ce faci, dar cum faci, cu câtă dragoste sau dăruire. Să nu uităm nici de credinţă, dar una lucrătoare, căci de-a dreptul o spune Apostolul: „Credinţa fără fapte moartă este”.
Maria Cucută-Rujină pentru Altarul Credinței
