Când se poate transforma smerenia în prostie și când trebuie să înceteze smerenia, pentru a fi demnitate?
Niciodată nu trebuie să înceteze. Smerenia întotdeauna este demnitate. Nu există smerenie fără demnitate! Iar smerenia nu se transformă în prostie decât atunci când este o smerenie orgolioasă. Când are ea ceva de dovedit. Băi, ce smerit sunt eu!
Ieșeam odată de la catedrală de sus, de la amvon, și coboram pe scările care sunt așa, foarte periculoase – dubios de periculoase -, încât, dacă nu ești atent la coborâre, riști să faci o mișcare mai vrednică decât predica.
Și-am trecut pe-acolo și, când am ajuns jos, o femeie îmi zice:
– Vai, Părinte! Ce predică excepțională!
– Știu! Mi-a zis drăcușorul de cum am încheiat predica: Vai, ce tare ai fost!
Din Părintele Constantin Necula, Cum să ieșim din mediocritate, Editura Agnos, Sibiu, 2014, p. 97
