Ce înseamnă să fii nașă?

15909

Totul s-a întîmplat atît de repede. Prietena mea Sandy m-a sunat tocmai din Florida și m-a întrebat dacă accept să fiu nașă de botez la cel de-al doilea copil, un băiețel nou-născut.

Nașă! O onoare atât de mare! Eram flatată, deoarece înca nimeni nu mă rugase să fiu nașă.

– Desigur, – am răspuns fără să mai ezit.

– Nu te grăbi cu răspunsul, – mi-a zis Sandy. -Să fii nașă este o mare răspundere. Gîndește-te o zi, două, sau chiar roagă-te.

– Nu vorbi prostii, – am rîs eu. – Vreau să fiu nașa lui Josh.

Totuși, în sufletul meu apăruse o îndoială, și am înțeles, că dupa acea discuție telefonică, în sufletul meu a apărut ceva nou, un  sentiment necunoscut. În calitate de mamă a doi copii, știam perfect, ce înseamnă să fii părinte. Însă, să fii nașă-era ceva nou...

Și atunci am înțeles. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce înseamnă să fii nașă. Ce spunea Sandy despre responsabilitate, era evident, o făcea de dragul copilului său, însă așteptările ei erau mari...Dar ce anume aștepta?

Și atunci mi-am amintit de nașa mea, prietena cea mai bună a  mamei. Familiile noastre trăiau la mii de km distanță. Uneori, ne mai întîlneam, însă ea mi-a rămas în amintire ca o femeie drăguță și foarte prietenoasă. Cînd eram adolescnetă, ea îmi trimitea cadouri de Crăciun, uneori o păpușă, alteori o carte. Totuși nu pot să-mi amintesc nimic din acțiunile ei, ceva ce ar caracteriza-o ca nașa mea.

Deja, cale întoarsă nu-i, așa sau altfel i-am răspuns deja Sandei.

-Doamne, am șoptit eu, învață-mă să înțeleg ce înseamnă să fiu nașă.

În următoarele zile am cules toată informația cu referire la ce înseamnă să fii nașă și am vorbit cu prietenii care sînt nași la rîndul lor, și am aflat multe lucruri interesante.

Tradiția de a fi naș în creștinism este una foarte veche, și datează încă din primele secole ale creștinismului cînd creștinii erau prigoniți, iar durata vieții era mult mai mică.

Și chiar dacă în zilele noastre, nu mai sîntem prigoniți, se poate spune, ca educația și dezvoltarea copiilor noștri este mai influențată ca niciodată de efectul crescător al divorțurilor, al materialismului distrugător, al părinților mereu ocupați cu serviciul, al consumului de alcool, al problemelor psihice, al lipsăi de control, al violenței emoționale și psihice, al pornografiei promovate prin intermediul televiziunei și al filmelor.

Prin alte cuvinte, copii de astăzi au nevoie de ajutor, iar rolul nașilor este unul foarte important, dat fiind faptul ca ei sînt ca niște însoțitori ai copilului botezat pe acest drum al vieții, și ei sînt ,,garanți,, că copilul va crește într-o strîsă legătură cu Dumnezeu prin credința proprie, salvatoare în Hristos.

Din păcate, sînt unii nași care acceptă rolul lor, ca semn de recunoștință sau respect față de prietenii lor.

Dar devenind naș/ă de botez  trebuie să conștientizăm ca aceasta nu înseamnă doar cadouri cu prilejul zilei de naștere, dar mai important sînt rugăciunile pentru sănătatea acestuia, inițierea în conceptele de credință, grija ca acesta să devină cu timpul un bun creștin, care frecventează Biserica lui Hristos.

Acum, cînd avem o idee mai bună a ceea ce înseamnă să fii naș/nașă, cred că veți fi de acord că alegerea lor devine o întrebare de-a dreptul una foarte serioasă.  Fie că sîntem nași sau nu, trebuie să înțelegem că acest rol este de mare răspundere, dat fiind că nașii trebuie să fie ei însăși un bun exemplu de creștini și să mențină o strînsă legătura duhovnicească cu cei pe care trebuie să-i îndrume mereu în dreaptă credința și fapte bune.

traducere şi adaptare Olga Armaş

sursa pravmir.ru/chto-znachit-byt-krestnym-1/


Articole Asemănătoare
4485

Ursitoarele aduse la Botez: un obicei păgân, străin de poruncile lui Dumnezeu

Pe fondul secularizării treptate a lumii în care trăim, care are ca primă cauză depărtarea omului de Dumnezeu, au apărut tot felul de obiceiuri la Nuntă și Botez, obiceiuri care încearcă să aducă un fast, un plus de încărcătură emoțională. Pentru omul secularizat Taina Cununiei în Biserică nu mai înseamnă mai mult decât o slujbă […]

Articole postate de același autor
4022

Adeseori suntem fără milă, neiertându-l pe aproapele nostru

Cât este de cumplit să nu iertăm aproapelui nostru greşelile sale! Oare noi ştim ce se petrece în inima lui? Poate că se pocăieşte cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu pentru necazul pe care ni l-a făcut, iar noi, nevrând să ştim de nimic, le refuzăm iertarea cu grosolănie şi fără milă. Amintiţi-vă cum ierta Domnul: […]