Astăzi oamenii L-au întâmpinat pe Hristos cu ramuri și cu bucurie.
L-au primit ca pe un Împărat, L-au slăvit, L-au înconjurat cu entuziasm.
Și totuși, nu peste mult timp, aceeași mulțime care striga „Osana!” avea să ajungă să spună „Răstignește-L!”.
Nu pentru că Hristos S-a schimbat, ci pentru că inima omului este schimbătoare.
Este ușor să primim pe Dumnezeu când totul este luminos, când ne simțim binecuvântați, când primim ceea ce dorim, când viața merge după voia noastră.
Mai greu este să rămânem lângă El și atunci când nu înțelegem, când drumul devine greu, când nu se întâmplă așa cum am fi vrut. Atunci bucuria se stinge, iar în locul ei se strecoară nemulțumirea, îndoiala, uneori chiar împotrivirea.
De aceea, să ne întrebăm: cum Îl primim noi pe Hristos?
Doar cu bucurie de moment? Sau cu dorința de a rămâne lângă El până la capăt?
Nu doar cu ramuri în mâini, ci cu inimă deschisă.
Nu doar cu cuvinte, ci cu viața.
Pentru că adevărata întâmpinare nu este cea de o zi, ci cea care rămâne.
Pr. Octavian Moșin
