Suntem cu gândul la cea de-a doua duminică a Postului Mare.
O rugăciune scurtă, rostită din adâncul inimii, se înalță către Domnul ca un strigăt. Prin ea se curățește lăuntrul nostru și coboară pacea peste fiecare dintre noi: mintea devine mai limpede, iar trupul parcă se eliberează de greutățile care îl apăsau.
Oare nu aceasta este starea spre care suntem chemați să tindem și pe care să încercăm să o păstrăm?
Adesea credincioșii mărturisesc că nu și-ar dori să se sfârșească această perioadă de postire, pentru că tocmai acum simt mai multă liniște și parcă se regăsesc în albia firească a vieții lor.
Ne stă înainte o nouă săptămână, pe care o dorim binecuvântată și cu folos duhovnicesc, îndreptându-ne spre Duminica Sfintei Cruci și, totodată, spre înjumătățirea Postului Mare.
Să avem curajul de a merge mai departe cu Domnul, lepădând povara păcatelor și păstrând această liniște lăuntrică ce ne deschide cerul și ne apropie de El.
Pr. Octavian Moșin
