Actualitate

Drumul pocăinței, ziua a XX-a: nu este zadarnic să trăiești drept și curat, cu rost și cu dăruire

61

Ziua de azi a fost una apăsată de plecări. Două suflete, trecute de șaptezeci de ani, s-au mutat la Domnul, iar inima a simțit mai mult decât poate cuprinde cuvântul. În astfel de clipe îți vine în minte măsura anilor despre care vorbește Scriptura, ca o aducere-aminte că viața are un hotar, iar noi îl uităm adesea.

Mai întâi s-a mutat la Domnul un frate care, în ultimii cinci ani, a fost atât de aproape și prezent în viața comunității noastre, realizând ultima împodobire a unei biserici în calitate de pictor bisericesc. Fratele Pavel Curatu a fost chip de om de o rară finețe sufletească, cu multă omenie și bun-simț, trăitor profund al celor sfinte și dumnezeiești.

Avea un chip smerit, blând și plin de bunătate. Știa să se roage în timp ce picta, cu conștiința că lucra înaintea lui Dumnezeu și împreună cu sfinții zugrăviți pe zidurile bisericii. Pentru el, icoana nu era doar artă, ci și mărturisire; nu era doar culoare, ci și rugăciune. Zâmbetul și felul lui de a fi rămân ca o amprentă vie în inimile noastre. A plecat la fel de liniștit, precum a trăit.

Apoi s-a mutat la cele veșnice și un alt chip luminos: sora Olimpiada, care s-a dus în pace, în așteptarea întâlnirii cu Domnul. Profesoară de limba și literatura română din mediul rural, sora Olimpiada a știut să se dăruiască acestei nobile chemări fără rest. A prețuit și a pus în valoare o mulțime de elevi, pe care i-a încurajat să se respecte pe sine și să prețuiască ceea ce avem mai scump: credința, neamul și limba.

Într-o vreme în care valorile par să nu mai conteze, ea a rămas dreaptă, demnă, fidelă adevărului. Nu doar a predat lecții, ci a și format caractere, a sădit conștiințe.

Cu gândul la astfel de suflete, trecute la Domnul, conștientizezi că nu este zadarnic - ba chiar este foarte frumos - să trăiești drept și curat, cu rost și cu dăruire.

Pentru că, la urmă, nu anii în sine sunt măsura vieții, ci lumina pe care a lăsat-o în urma sa. Iar când plecarea unui om lasă în atâtea inimi recunoștință și pace, înseamnă că viața lui a fost binecuvântare.

Pr. Octavian Moșin


Articole postate de același autor
844

Mergând spre Înviere: ziua a IV-a

Suntem în așteptarea Domnului, asemenea celor zece fecioare cu candelele, pe care astăzi Biserica le amintește. Și parcă avem credință, parcă ne străduim să ajungem la o viață feciorelnică, deci curată, însă adesea ne lipsește uleiul, adică faptele bune. Evanghelia din această zi ne îndeamnă să avem gata atât candela dreptei credințe, cât și undelemnul […]