Astăzi, în a doua zi a Nașterii Domnului, Biserica săvârșește Soborul Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și pomenirea Sfântului și Dreptului Iosif, logodnicul. După ce Pruncul ne-a fost dăruit, privirea noastră se îndreaptă firesc spre cei care L-au primit primii și I-au purtat de grijă cu smerenie și ascultare.
Maica Domnului este cea care L-a purtat, L-a născut, L-a ocrotit și L-a crescut cu o iubire deplină și tăcută. Alături de ea stă Dreptul Iosif, discret și statornic, cel care a primit voia lui Dumnezeu fără împotrivire, a protejat, a purtat responsabilitatea și a vegheat fără a cere vreodată să fie văzut.
În această zi înțelegem că adevărata bucurie nu se oprește la momentul Nașterii, ci continuă în grija de fiecare zi. A-L primi pe Hristos înseamnă a-L păstra, a-L ocroti și a-L lăsa să crească în viața noastră, prin răbdare, ascultare și iubire lucrătoare.
Privind la Maica Domnului, gândul ne duce firesc la mamele noastre: la grija lor neobosită, adesea nevăzută, la nopțile nedormite, la rugăciunile spuse în tăcere, la dragostea care nu cere nimic în schimb.
Bucuria Nașterii, trăită sub ocrotirea Maicii Domnului, ne cheamă să prețuim această dragoste maternă – atât cea cerească, cât și cea pământească. Pentru că acolo unde este grijă, răbdare și iubire jertfelnică, Dumnezeu Se simte primit și rămâne.
Pr. Octavian Moșin
