Astăzi au trecut prin „baia” spovedaniei circa 200 de credincioși. E perioada cea mai solicitată pentru slujitori. Mulțime de creștini vin în scaunul spovedaniei, încercând să se elibereze de păcate, dar și să-și îndrepte viața duhovnicească.
Unii n-au mai călcat pragul bisericii de peste patru ani, invocând o frică de aglomerație, de spații închise, de a contacta cu oameni pe viu. Perioada pandemică i-a izolat de-a binelea, încât nu știu să comunice decât prin rețele de socializare.
Alții nu se pot despărți de internet, de acolo se informează, acolo caută sfaturi, acolo își spun of-ul. Discuțiile ofline devin pentru aceștia neobișnuite și chiar „enervante”. Încerci să interacționezi cu aceste persoane și îți mărturisesc sincer că sunt grăbite, că nu au timp și chiar nu au ce vorbi pe viu, căci sunt conectate la o altă lume, virtuală, unde sunt de toate și unde e „adevărata viață și comunicare”.
Nici la spovedanie mulți nu lasă telefonul din mână, căci acolo le este lista de păcate. E greu pentru ei să scrie cu pixul pe o filă, pentru că necesită efort, iar unde este un pic de efort ar putea veni și adevărata pocăință. Și nu se complică. Fac o selecție de păcate dintr-un îndreptar de mărturisire și vin să le citească Domnului, uitând că, așa cum ne spune și Sf. Marcu Ascetul, „nimenea nu e atât de bun și de milos ca Domnul; dar nici El nu iartă pe cel ce nu se pocăiește.”
Ne bucurăm totuși că unii se deșteaptă după mărturisirea păcatelor. Își conștientizează viața păcătoasă și vezi în ochii lor că sunt gata pentru ce este mai greu: schimbarea vieții!
Vrem să credem că din acea clipă își vor aprecia prietenii printr-o vorbă spusă față în față, nu doar cu like-uri, își vor ajuta semenii aflați la nevoie și cu fapta, nu doar cu distribuirea, vor afla adevăruri și din cărți, nu doar din bloguri, vor ieși să calce pe iarba crudă, să asculte triluri de păsări, să miroase aromele primăverii și să-I mulțumească Creatorului pentru tot ce simt, aud și văd. Pentru că aceasta este viața cea adevărată!
Preot Octavian Moșin