De mărețul praznic al Înălțării Domnului, Înaltpreasfințitul Marchel, Arhiepiscop de Bălți și Fălești a liturghisit împreună cu un ales sobor de preoți și diaconi în catedrala arhiepiscopală ”Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul Bălți, înălțînd rugăciuni de mulțumire și de laudă pentru toate binecuvîntările și pentru alesul dar lasat de Dumnezeu omenirii, care este mîntuirea.
,,Și pe cînd îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer”. (Luca 24, 51)
Sfînta Evanghelie care se citește la sărbătoarea Înălțării Domnului este plină de înțelesuri duhovnicești și ea ne arată semnificația deosebită a sărbătorii de astăzi.
După ce a înviat din morți, Mîntuitorul Iisus Hristos S-a arătat de mai multe ori ucenicilor Săi și altor persoane pentru a dovedi că învierea Lui este adevărată, este reală. În perioada aceasta de 40 de zile, ne spune Sfînta Scriptură și Sfînta Tradiție, care au trecut de la învierea Sa din morți pînă la înălțarea Sa la ceruri, Iisus le-a vorbit ucenicilor Săi de mai multe ori despre tainele Împărăției cerurilor, pentru că lor li s-a dat de către Dumnezeu să cunoască Tainele Împărăției cerurilor. Tainele cele mari ale Împărăției cerurilor sunt Întruparea Domnului, răstignirea Sa pe cruce, învierea Sa, înălțarea Sa la ceruri și a doua venire întru slava Mîntuitorului nostru Iisus Hristos ca să judece viii și morții, iar Împărăția Lui adevărat este că nu va avea sfîrșit.
Mîntuitorul Iisus Hristos, înainte de a se înălța le cer, i-a învățat pe ucenici într-o formă concentrată, dar și destul de aprofundă, adevărul că tot ceea ce s-a întîmplat, tot ceea ce s-a săvîrșit cu El și de către El, Mîntuitorul lumii, a fost planul de mîntuire al lui Dumnezeu Tatăl, și ca atare toate trebuia să se împlinească așa cum s-au împlinit. Și apoi adaugă: trebuie să se propovăduiască pocăința spre iertare la toate neamurile, începînd de la Ierusalim. Deci pocăința spre mîntuire vine ca dar al morții și învierii Mîntuitorului Iisus Hristos, al arătării smereniei Sale celei multe până la moarte și a arătării slavei Sale celei negrăite prin învierea Sa din morți. După ce ne-a arătat smerenia Sa desăvîrșită și slava Sa cea negrăită, Mîntuitorul Iisus Hristos ne spune că a venit timpul să se propovăduiască pocăința spre mîntuire la toate neamurile. Cu alte cuvinte, în Împărăția lui Dumnezeu nu se poate intra decît prin pocăință și iertare de păcate, și anume poarta crucii, care înseamnă răstignirea egoismului și a păcatului din noi, și poarta învierii, ca ridicare a sufletului din păcat și a unirii omului cu Dumnezeu. Iar această taină a intrării în Împărăția lui Dumnezeu prin Cruce și Înviere, prin smerenie și prin bucuria credinței în Dumnezeu sau bucuria unirii cu Dumnezeu, prin rugăciune și prin Sfintele Taine, începe odată cu Taina Sfîntului Botez (cu Sfintele Taine), deoarece prin Botez ne unim cu Hristos Cel răstignit și înviat, murim împreună cu El și înviem împreună cu El, pentru a dobîndi sfințenia și viața și fericirea veșnică. Aceasta înseamnă, în puține cuvinte, că trebuie să se propovăduiască pocăința spre mîntuire la toate neamurile. Apoi Mîntuitorul Iisus Hristos binecuvintează pe ucenicii Săi, iar pe cînd îi binecuvînta S-a despărțit de ei și S-a înălțat la ceruri. Dar înainte de a-i binecuvînta le spune: ‘Vă trimit făgăduința Tatălui Meu’, și anume va trimite pe Duhul Sfînt. Deci Mîntuitorul Iisus Hristos Se înalță la ceruri ca să trimită pe Duhul Sfînt în lume.
În Evanghelia după Luca se spune acest lucru în formă concentrată, și anume: ‘Vă trimit făgăduința Tatălui Meu’. În Evanghelia după Ioan însă ni se spune mai mult despre Duhul Sfînt, și anume ni se spune că Duhul Sfînt este a treia Persoană a Sfintei Treimi, Care purcede de la Tatăl și Care este trimis de către Tatăl în lume la cererea Fiului. Duhul Sfînt este trimis în lume de către Tatăl și de către Fiul pentru a ne ridica în iubirea Tatălui și a Fiului. Mîntuitorul Iisus Hristos mai spune că ‘dintru ale Mele va lua și vă va da vouă’, adică Duhul Sfînt nu ne descoperă un alt Hristos, ci ne împărtășește sau ne comunică viață din viața lui Hristos Cel răstignit și înviat și înălțat la cer.
De ce Duhul Sfînt vine numai după înălțarea Domnului la ceruri? Pentru ca să ne arate că Duhul Sfînt nu ne dăruiește doar o viață din lumea aceasta, ci ne dăruiește și viață cerească. Viața veșnică nu este viața pămîntească, deoarece viața pămîntească sfîrșește în mormînt, ci viața veșnică este viața trăită veșnic cu Dumnezeu, ea este viață cerească nesfîrșită. Duhul Sfînt este trimis de Hristos Domnul, Cel înălțat la ceruri cu Trupul, cu umanitatea Sa, în intimitatea sau în iubirea și slava Preasfintei Treimi. Deci Mîntuitorul Iisus Hristos, înainte de a se înălța la ceruri, făgăduiește, promite ceva, dar, de fapt, nu ceva, ci promite pe Cineva, deoarece Duhul Sfînt este Persoană, iar harul Lui, care se numește adesea tot Duh Sfînt, este harul care vine din Sfînta Treime prin lucrarea Duhului Sfînt în oameni.
Așadar, sărbătoarea Înălțării Domnului la cer ne cheamă să ne înălțăm în demnitatea noastră de popor creștin de 2000 de ani, ne îndeamnă să înălțăm biserici pentru mîntuire, să creștem copiii în credință. Un popor se înalță cînd se ridică prin credință și rugăciune, prin virtute și fapte bune, nu cînd uită de Dumnezeu, ci cînd se apropie de Dumnezeu, nu cînd uită de Sfinți, ci cînd îi cinstește văzînd cum a lucrat în ei harul, binecuvîntarea lui Hristos Cel răstignit, înviat și înălțat la ceruri întru slavă, de aceea cerem milă de la Hristos cel Înălțat la Ceruri pentru dăinuirea în pace, bucurie și dragoste a acestui Sfînt neam moldovenesc.
Biroul de presă al Eparhiei de Bălți și Fălești
Sursa: ephbalti.md
