S-a scris mult despre importanţa stimei de sine la copii. Unii experţi au sugerat că ar trebui să ne lăudăm copiii, alţii au insistat că este dăunător pentru copii să-i lauzi. Stima de sine poate fi un concept neclar pentru părinţii creştini, fiindcă aduce mult cu mândria, despre care ştim că este rea. Totuşi este clar că vrem să îi învăţăm pe copiii noştri respectul faţă de ei înşişi, faţă de alţii, faţă de Dumnezeu şi faţă de Biserică. Copiii vor duce o viaţă cu adevărat bună dacă au dobândit un simţ profund al respectului de sine şi al respectului faţă de ceilalţi.
Copiii care sunt neglijaţi, ignoraţi, criticaţi, atacaţi sau abuzaţi de părinţi internalizează idei negative sau distructive despre ei înşişi, iar aceste idei îi urmăresc până la maturitate. Internalizează despre sine idei, sentimente şi convingeri, de genul „sunt rău, nevrednic de a fi iubit, nimănui nu-i pasă de mine, sunt o povară”. Aceste neadevăruri sunt distructive şi contrare învăţăturii Evangheliei.
Adevărul este că Dumnezeu ne poartă o dragoste profundă şi ne preţuieşte pe absolut fiecare dintre noi, indiferent de cum ne purtăm. Fiecare dintre copiii noştri este iubit şi preaiubit de Dumnezeu într-un fel unic – într-atât încât pe Fiul Său L-a dat pentru fiecare dintre noi.
Copiii noştri sunt uimitor de valoroşi şi însemnaţi pentru Dumnezeu, nu pentru că ar fi ei perfecţi, ci indiferent de ce spun sau ce fac. Dumnezeu îi iubeşte pur şi simplu. Deciziile pe care noi le luăm în viaţă ne pot apropia de Dumnezeu şi bogăţia vieţii sau ne pot împinge tot mai departe de El, dar deciziile noastre nu vor schimba niciodată adânca iubire pe care ne-o poartă Dumnezeu. Vrem ca şi copiii noştri să primească acest adevăr în inimile lor.
Copiii îşi vor însuşi acest adevăr despre ei înşişi şi despre Dumnezeu dacă îi tratăm cu dragoste şi respect – tot timpul, dar mai cu seamă atunci când nu se poartă aşa cum se cuvine. Copiii pot învăţa ce este dragostea necondiţionată doar atunci când simt că părinţii îi iubesc şi îi respectă chiar şi când ei se poartă urât.
(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, p. 39-40)
