Părinte, unii părinţi îşi îndrumă copiii spre propria lor meserie şi de multe ori devin chiar sâcâitori.
Nu fac bine, nu trebuie să-i silească pe copiii lor să facă ceea ce-i odihneşte pe ei înşişi, şi nu-i odihneşte pe aceia.
Am cunoscut un tânăr care voia să studieze teologia şi să devină preot. Dar mama lui nu-l lăsa, ci îl silea să meargă la medicină. Copilul învăţase muzica bizantină şi îi plăcea mult să cânte. Îşi făcuse el singur un instrument muzical cu care putea învăţa glasurile. Ştia cărţile de muzică pe de rost. Avea un dar deosebit. Alcătuia tropare, slujbe de sfinţi, etc. De îndată ce a terminat gimnaziul, a dat examene şi a intrat la Seminarul Teologic. Mama lui a suferit un şoc nervos din pricina supărării, după care venea la mine şi mă ruga: „Părinte, fă rugăciune să mă fac bine, iar copilul meu să facă ce vrea el.” De îndată ce se însănătoşea, iarăşi nu-l lăsa să facă ceea ce voia. Iar copilul, văzând toate acestea, le-a părăsit pe toate şi în cele din urmă i s-au irosit toate planurile de viitor. Tinerilor pe care îi văd că oscilează în alegerea ştiinţei pe care vor să o studieze, le spun: „Vedeţi care ştiinţă vă place, astfel încât să faceţi ceea ce aveţi sădit în fire.”
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viaţa de familie, vol. IV, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp.179-180)
