Trăia, odată, în Muntele Athos, un călugăr care locuia în Karyes. El bea și se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii.
n cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a ușurat pe o parte dintre credincioși, ei mergând și spunându-i încântați părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat, în cele din urmă, această problemă uriașă.
Părintele Paisie le-a răspuns că el știa despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiți, iar unii au protestat și au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înțeles.
Starețul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci. Deci, ca să nu-l ia turcii de la părinții lui, ei îl luau cu ei la seceriș și, astfel, pentru a nu plânge, au pus raki, o băutură alcoolică, în laptele lui, pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut și a ajuns un alcoolic. Acolo, el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost și el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii și rugăciuni în fiecare noapte și s-o implore pe Fecioara să-l ajute să reducă câte un pahar de băutură. După un an a reușit, cu pocăință și luptă să ajungă de la 20 de pahare de băutură, la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor și a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbăta. Lumea a văzut, de-a lungul timpului, doar un călugăr alcoolic, care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă pentru a reduce patima sa”.
Așadar, fără să cunoaștem ce încearcă fiecare să facă și ceea ce vrea să facă, ce drept avem noi să judecăm efortul său?
Sursa: Patericul athonit
