Nici o muncă nu înjoseşte valoarea omului, singur păcatul năruie viaţa dumnezeiască în noi

8121

La Muntele Athos, când eram încă începător, un monah bătrân mi-a spus într-o zi ceva minunat în legătură cu treburile cele mai smerite: „Nici o muncă nu înjoseşte valoarea omului, singur păcatul năruie viaţa dumnezeiască în noi”.

Treburile ce nu pot deveni patimă sunt cele mai potrivite vieţii duhovniceşti. Dacă sunt bucătar, pregătesc hrana rugându-mă pentru cei pe care Domnul îi iubeşte. Nu are loc patima. Totodată o astfel de muncă este de mare preţ, căci îmi îngăduie să slujesc celor pe care Hristos îi iubeşte. Putem trăi foarte bine cu o astfel de atitudine.

Arhimandritul Sofronie Saharov – ”Din viaţă şi din duh”, Editura Reîntregirea


Articole Asemănătoare
12580

Fiți harnici ca albinele și sîrguitoare ca furnicele, nu fiți muște, nu fiți trîntori!!!

Există trei profesii care sînt considerate sfinte: păstorii, grădinarii și dulgherii. Dar celelalte? Casierii, șoferii de cursă lungă, surorile medicale, electricienii și tot soiul de programatori? Croitorii, șoferii de maxi-taxi? Toate sînt bune. Orice lucru este de cinste și sfînt. Omul trebuie să se sîrguiască numaidecît! E păcat să mănînci pîine fără sîrguință! Sîrguința este […]

Articole postate de același autor
7826

Cât cântăreşte o rugăciune?

O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente. I-a explicat cu glas ușor că soțul ei este foarte bolnav, că nu poate munci, […]