Actualitate

Dumnezeu nu rămâne dator nimănui

4636

Cum poate o familie în ziua de astăzi, în acest mediu dizolvant, să mai împlinească Evanghelia?

Dragul meu, încă poate să aibă cruce la gât, încă poate să se spovedească, încă poate să oprească televizorul din buton şi să deschidă cartea, să citească, deci să privească la modelul de familie creştină. Vreau să spun un lucru, câmpul de luptă a produs eroul, puşcăriile au produs martirii şi mucenicii, şcolile au produs savanţii. Ce a produs televizorul? Ce a produs discoteca? Sunt lucruri atât de clare, să caute la modelele autentice şi să meargă pe linia lor.

Eu de 15 ani nu stau să casc gura la televizor şi nu mă simt mai prost ca alţii. Adevărul se relevă, nu se descoperă la televizor. Adevărul nu înseamnă informaţie, informaţia e gradul de măsurare a entropiei, cum spun ăştia de univers. E cu totul altceva informaţia, mersul trenurilor, mersul dolarului şi aşa mai departe.

Adevărul e cu totul altceva, noi suntem pregătiţi pentru viaţa veşnică şi Dumnezeu, în lucrarea Sa, nu ne ţine pe noi nişte proşti vizavi de veacul acesta. Noi suntem chemaţi să-l transfigurăm aşa cum se cuvine, nu să luăm o bucată de bolovan şi am descoperit marea râmă, marea molecula şi suntem mari savanţi. Noi suntem chemaţi să descoperim Cerul.

Familia să revină urgent în rosturile sale cele mari, tată după Hristos, mamă după cum ne cere Hristos şi vor vedea că nu vor rămâne păgubiţi. Făcând ceea ce ne cere Hristos prin Biserică, veţi constata că Dumnezeu nu rămâne dator nimănui, nici în ştiinţă, nici în simţire, nici în putere, nici în tot ceea ce vrei.

Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. Pune mai întâi osul la treabă, caută împărăţia lui Dumnezu în familie, ca tată, ca mamă şi toate celelalte ţi se vor adăuga ţie. Întotdeauna Dumnezeu s-a ţinut de cuvânt.

Pr. Amfilohie Branza


Articole Asemănătoare
7550

De unde atâta nefericire?

De unde atâta nefericire? De la faptul că atmosfera în care unii copii au fost crescuţi a fost una dominată de răceală, nemulţumiri, reproşuri, certuri etc. De la faptul că părinţii le-au spus pe parcursul copilăriei, şi probabil şi mai târziu, când deveniseră adulţi, „vorbe părinteşti” de genul: ● Eu te-am făcut, eu te omor. […]

Articole postate de același autor
4829

„Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!” (predică la învierea fiului văduvei din Nain)

„Noi renunţăm foarte repede, avem impresia că atunci când găsim puţină credinţă – şi cu toţii suntem la fel – nu vorbesc acum de alţii, ci de noi, cei care suntem acum aici: avem impresia că totul este făcut. Suntem căldicei şi ne compromitem în acest căldicel toată viaţa noastră. Ne place să rămânem aşa, […]