105 ani de la nașterea marelui duhovnic Ilie Cleopa

3634

Părintele Ilie Cleopa, arhimandrit și duhovnic la Mănăstirea Sihăstria, (din botez Constantin), s-a născut la 10 aprilie 1912, în Sulița, județul Botoșani, într-o familie de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru și Ana Ilie.

Din cei zece frați, cinci au intrat în mănăstire, inclusiv mama, la bătrânețe, potrivit Dicționarului Teologilor Români, 1996.

Școala primară de șapte clase a făcut-o în satul natal. A intrat frate în Mănăstirea Sihăstria din 1929 și a fost călugărit în 1937, egumen interimar în 1942, a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah și numit egumen al aceleiași mănăstiri în ianuarie 1945.

În 1949, arhimandritul Ilie Cleopa a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina (1949-1953) și a plecat acolo împreună cu 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei patriarhului Justinian (1948-1977).

De asemenea, a fost rânduit de Mitropolia Moldovei să supravegheze și să îndrume viața duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău.

Duhovnic la Mănăstirea Sihăstria din 1956, arhimandritul Ilie Cleopa a devenit o figură reprezentativă a spiritualității ortodoxe românești contemporane, notează volum menționat.

De trei ori a fost nevoit să se retragă în Munții Rarăului din cauza opresiunilor comuniste (1948, 1953-1954 și 1959-1964).

Din anul 1945, când a fost hirotonit preot și numit stareț al Mănăstirii Sihăstria, părintele Cleopa și-a împărțit timpul între rugăciune și misiune, între liniște și ascultare, între singurătate și călăuzirea călugărilor și mirenilor pe calea mântuirii, între nevoință pustnicească și misiune duhovnicească prin predică, scriere de cărți sfinte, spovedanie, sfătuire și milostenie, arată arhimandritul Ioanichie Bălan în "Cuvânt înainte" din primul volum al colecției "Ne vorbește Părintele Cleopa ".

"Părintele Cleopa este și rămâne un tezaur al spiritualității și Ortodoxiei românești. Cu aceeași sensibilitate sufletească și profunzime teologică, pe fond biblic și patristic, vorbește și filosofilor și marilor teologi, purtându-i în cele mai profunde taine ale energiilor necreate, precum și credincioșilor de rând, veniți ca adevărați pelerini din toate colțurile țării, pe care-i hrănește cu cuvântul lui Dumnezeu și-i adapă din izvorul învățăturii despre viața și fericirea veșnică", consemna arhimandritul Ioanichie Bălan.

Marele duhovnic Ilie Cleopa a fost însă nu numai un trăitor în Hristos, ci și un apărător al adevărului evanghelic și ortodox.

Vorbea despre plecarea din această viață și despre trecerea la Dumnezeu cu siguranță și cu o mare certitudine.

Unul din cuvintele sale din anii din urmă, adresat părinților și fraților din mănăstire, tot acest moment al trecerii îl invoca: "Eu nu mai pot vorbi, că sunt bătrân sunt obosit. Dar atâta vă rog: oriunde vă duceți să aveți moartea înainte ochilor și 'Doamne Iisuse ...' în minte și în inimă ... Că îndată se trezește mintea: 'Măi, mâine mor! Și cum mor? Doamne ferește, să nu mă duc în focul veșnic! Doamne ferește de iad!".

Părintele arhimandrit Ilie Cleopa a trecut la Domnul în ziua de 2 decembrie 1998.

Între lucrările publicate în timpul vieții se află: "Despre credința ortodoxă", București, 1981 (reeditată sub titlul "Călăuza în credința ortodoxă", 1991); "Predici la praznice împărătești și sfinți de peste an", Ed. Episcopiei Romanului, 1986; "Predici la Duminicile de peste an", Ed. Episcopiei Romanului. 1990; "Valoarea sufletului", Galați, 1991; "Urcuș spre înviere" (predici duhovnicești), Mănăstirea Neamț. 1992; "Despre vise și vedenii", București, 1993.

Pe lângă aceste cărți scrise și publicate de părintele Cleopa, s-au înregistrat ocazional de credincioși pe casete o bună parte din sfaturile și învățăturile sale duhovnicești. O parte dintre ele au fost recuperate și au fost publicate parțial în mici volume, pe teme, într-o serie specială intitulată "Ne vorbește Părintele Cleopa".

sursa agerpres.ro


Articole postate de același autor
5689

Singura dragoste adevarată

Adevărata cauză a poftei de altă femeie nu este neapărat frumuseţea aceleia, ci nestatornicia noastră. Acest lucru se întâmplă cu orice altă patimă. Problema nu este lucrul dorit, ci instabilitatea noastră. Această instabilitate vădeşte caracterul nostru infidel atât faţă de oameni, cât şi faţă de Dumnezeu. Agitaţia şi nestatornicia în care ne complăcem zilnic, deşi […]