Vino, Iisuse!

7251

Stau, Părinte, şi eu la poarta sufletului meu şi Te aştept să intri ca un împărat şi în cămara sufletului meu cel păcătos. Intră, Bunule Iisuse, şi în templul inimii mele şi adu-mi bucurie şi nădejde de mântuire. Vino, Iisuse, şi în căsuţa mea săracă. Vino, Iisuse, şi înlăuntrul sufletului meu pustiu şi întristat şi-l fă pe el tron al Sfintei Treimi şi templu al Sfântului Tău Duh. Vino şi, în loc de îngeri şi de oameni, eu singur îţi voi cânta Ție, Osana şi Aliluia.

Vino, Te chem. Vino, Te aştept. Vino, Iisuse. Te doresc, vino, mă rog, că noapte e afară, noapte şi în sufletul meu pustiu şi întuneric în cămara inimii mele.

Din Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, p. 193


Articolul Următor
Articole postate de același autor
2779

„Dumnezeule, Dumnezeul meu, miluieşte-mă şi nu mă trece cu vederea, nici mă lepăda pre mine de la faţa Ta…”

Această rugăciune vădeşte o viziune eshatologică. Chiar şi filosofii antici, Platon, de pildă, socoteau viaţa drept un răstimp de învăţătură, de pregătire pentru moarte. Cu alte cuvinte, cunoaştem din experienţă că suntem stricăcioşi, muritori, trecători prin această viaţă şi ştim că va veni o vreme când vom pleca din lumea aceasta. Iar cu cât se […]