Actualitate

Vine Anul Nou. Nu uitați să aruncați gunoiul din casă, din cap și din viață

180

Zilele sunt suma emoțiilor pe care le-am trăit, emoțiile sunt suma tuturor amintirilor pe care le-am avut, amintirile sunt suma oamenilor pe care i-am întâlnit. Se întâmplă să întâlnim oameni buni și să avem amintiri cu emoții frumoase. Se întâmplă să dăm de oameni care ne rănesc și atunci amintirile vor trece în motive de suferință. Dar vine o zi când trebuie să alegi cum să trăiești mai departe: cu gândul la oameni și sentimente goale sau iubind un om drag din prezent. De ce să nu fie acum acea zi?

Ziua în care să reușești să îți aduci aminte de tine. Ziua în care să lași deoparte gânduri și momente care te rănesc, care te fac să suferi. Ziua în care să înțelegi că nimic nu contează mai mult decât prezentul. Uneori tot ce trebuie să faci e să îți înveți lecțiile și să mergi mai departe. Nu, nu să uiți, pentru că nu ai cum să uiți. Nu, nu să începi de la zero, pentru că nu ai cum să lași în urmă tot ce te-a făcut să fii omul de acum. Pur și simplu continui altfel.

Depășești clipe care au însemnat ceva, dar care nu mai contează. Depășești oameni care te-au iubit sau care te-au rănit, dar care nu mai sunt în viața ta. Golești tot sufletul, toată mintea de nimicuri. Scoți din viață ceea ce te împiedică să fii tu. Trăiești fericirea. Iubești fericit. Iubești omul din prezent. Faci curățenie prin dulapurile inimii. Arunci tot ce îți provoacă regrete, durere, ură. Apoi pășești într-o altă lume, cu o altă TU.


Articole Asemănătoare
58

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni. Am văzut două peșteri, una dintre ele având ecou, iar cealaltă nu. Și mulți copii curioși o vizitau pe cea dintâi tocmai pentru a-și auzi ecoul strigătelor lor. Dar din cealaltă peșteră vizitatorii se întorceau degrabă, fiindcă ea nu oferea nici un […]

Articole postate de același autor
314

Cineva acolo sus te iubeşte foarte mult…

În seara aceea, acasă, gândurile mele s-au întors din nou la fratele meu bolnav. Mi-am adus aminte de Shanghai şi cum, în momente grele, alergam la catedrală, la Vlădica, ca să îi împărtăşesc durerile sau bucuria mea. „Dacă ai fi cu noi, dragă Vlădica, i-am spus în gând, dacă ţi-ai pune mâinile pe trupul lui […]