Vântul pustiirii (Urgia cereasca)

730

Ultima poezie profetică – a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Iarăși lupte, iarăși sînge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfîrșite,
Iarăși valuri și nevoi!

Cînd a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plînge
Cu bătrînii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.

Iar în locul răsfătării
Și al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Și cutremurul de tun.

Care azi, (de zburdăciune),
Umbla goi, nerușinați,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcați.

Când sporește răutatea
Se scârbește Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Și războaiele mereu!


Articole Asemănătoare
212

Fericiți cei care se văd pe ei înșiși păcătoși, căci pentru aceștia a venit Hristos

Vederea propriilor păcate este izvor de mare lumină în inima omului. Cine le va vedea, va vedea slava lui Dumnezeu. Numai acelora care și-au văzut întunecimea inimii le-a strălucit lumina, pentru că Hristos spune: Celor ce ședeau în întuneric le-a strălucit lumina! Dar dacă noi vrem să fugim din întunericul ăsta, lumina venind, nu ne […]

Articole postate de același autor
241

Au găsit în Biserică o casă. O mamă adevărată. O magie de mult uitată…

Într-o galaxie îndepărtată, un grup de doisprezece tineri au plecat de la Untold, chiar atunci când petrecerea își atingea climaxul, și au pornit spre biserică, fiind vrăjiți de cântecul pe care toaca și clopotele, în sărutarea lor zglobie, îl produceau, chemând omul la liturghie. Au pașit cu sfială în interiorul locașului, uimiți de trupurile subțiri și […]