Vântul pustiirii (Urgia cereasca)

721

Ultima poezie profetică – a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Iarăși lupte, iarăși sînge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfîrșite,
Iarăși valuri și nevoi!

Cînd a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plînge
Cu bătrînii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.

Iar în locul răsfătării
Și al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Și cutremurul de tun.

Care azi, (de zburdăciune),
Umbla goi, nerușinați,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcați.

Când sporește răutatea
Se scârbește Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Și războaiele mereu!


Articole Asemănătoare
1579

Omul adeseori rânduieşte şi ho­tărăşte pentru toate fără Dumnezeu

Cineva făcuse o crescătorie de peşte şi toată ziua spunea slavă Ţie, Dumnezeule!, pentru că vedea me­reu purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Îmi spunea că peştişorul, din clipa când apare şi este mic ca gămă­lia acului, are şi un săculeţ de lichid, ca să se hrăneas­că până ce se va mări şi va putea […]

Articole postate de același autor
142

„Doamne, nu mă lăsa în momentele mele de deznădejde!“

Cum Îl putem determina pe Dumnezeu să ne asculte, atunci când avem impresia că ne-a abandonat în chin? Cred că nu există o „metodă“ general-valabilă, ci fiecare va afla calea lui, care este alta de la persoană la persoană. Toți trecem prin momente de părăsire. Este felul în care dansează Dumnezeu cu fiii Lui duhovnicești. […]