Vântul pustiirii (Urgia cereasca)

726

Ultima poezie profetică – a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Iarăși lupte, iarăși sînge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfîrșite,
Iarăși valuri și nevoi!

Cînd a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plînge
Cu bătrînii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.

Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.

Iar în locul răsfătării
Și al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Și cutremurul de tun.

Care azi, (de zburdăciune),
Umbla goi, nerușinați,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcați.

Când sporește răutatea
Se scârbește Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Și războaiele mereu!


Articole Asemănătoare
1430

Dumnezeu nu-i uită pe cei ce-L caută – povestea bătrânei Ana

Ne mirăm, atunci când nu suntem indiferenţi, cum de Dumnezeu mai ţine această lume, în care păcatul creşte de la o zi la alta. O ţine pentru robii Săi, care Îl află . O astfel de persoană a fost o femeie simplă şi deosebit de săracă. Starea ei duhovnicească a rânduit Dumnezeu să se vădească […]

Articole postate de același autor
6957

Rugăciunea este dar și se dă celor smeriți cu inima

Când omul va cunoaște că este nimic, când cunoaște că singur nu poate face nimic și că rugăciunea este dar și că se dă „celor smeriți și înfrânți cu inima”, atunci rugăciunea vine peste el. Că-i la începător, că-i la învățat, asta n-are nicio treabă.  Așa că, prin smerenie, cu gânduri bune, prin ascultare, și […]