Unde electromagnetice inexplicabile împiedică lucrările cercetătorilor de la Sfântul Mormânt

675

Cercetătorii care studiază locul îngropării lui Mântuitorului Hristos de la Mormântul Sfânt din Ierusalim, s-au lovit de un fenomen inexplicabil în timpul lucrărilor; nişte interferenţe, mai exact nişte unde electromagnetice au deconectat dispozitivele de măsurare ale specialiştilor, informează Interfax-Religie cu trimitere la mass-media spaniole. După cum se mai precizează de către cercetători, din Mormântul Sfânt iese o “bună mireasmă”.

Reamintim că în luna octombrie 2016, pentru prima dată în istorie, un grup de cercetători au dat la o parte placă albă de marmură de pe Mormântulul Sfânt, care a fost pusă în anul 1555. Cercetătorii speră ca în urmă lucrărilor să descopere taina prin care mama Împăratului Constantin, Sfânta Elena a aflat care este locul exact al înmormântării Domnului Hristos.

Sfântul Mormânt a fost sculptat în piatră în perioada celui de-al doilea Templu. Trupul Mântuitorului Hristos a fost pus pe o placă de marmură. Actuală peşteră, precum şi cea anterioară, distrusă în 1009, poartă denumirea de Mormântul Sfânt. Deasupra locului de înmormântare a Domnului Iisus Hristos, în 1810, după un incendiu devastator, a fost descoperită o capelă. Respectiva capelă nu a fost restaurata, fiind lăsată în starea în care a fost găsită. În primăvară lui 2016, pentru prima dată după 200 de ani a început restaurarea de proporţii a respectivei capele.

sursa www.pravoslavie.ru

traducere şi adaptare pentru altarulcredintei.md Elisabeta Lascu

 


Articole Asemănătoare
517

Orice suspinare poate să fie o rugăciune

Orice clipă poate să fie un timp și orice suspinare poate să fie o rugăciune. Pentru Dumnezeu! Există o lume călugărească care se deosebește de cea laică, deși, în mare, călugăr înseamnă creștin bun. Căci Dumnezeu n-a făcutspecial rugăciuni pentru călugări. Însă călugăria nu poate fi prinsă în nici un citat, în nici o cuprindere filosofică. E […]

Articole postate de același autor
323

De la „de ce eu?” la „de ce nu eu?”

Ne-am învăţat să căutăm vinovaţi pentru eşecurile noastre, în loc să ne uităm la noi. Mereu e de vină celălalt, dar niciodată Eu. În cazul nostru, nu cred că (vorba lui Ivan Karamazov, personajul lui Dostoievski) „există suferinţă şi nu există vinovaţi”. Ci, mai degrabă, noi căutăm vinovaţii acolo unde nu-s.  Căutăm întotdeauna vina la […]