Spiridon, sfântul care își părăsește racla

344

Sfântul Spiridon este cinstit de Biserica pe 12/25 decembrie. Spiridon este sfântul care pleacă periodic din racla, pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciune, cu credință și cu dragoste. Astfel, precum se cunoaște îndeobște, Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei ale cărui Sfinte Moaște se păstrează în catedrala cea mare din insula Corfu, Grecia, este un mare făcător de minuni.

Sfântul Ierarh Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Askia, insula Cipru, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Numele său se trage din cuvântul grecesc “σπυρις”, care înseamnă “coșuleț împletit”. Mai înainte de a fi hirotonit episcop, fiind căsătorit și având o fiica, Spiridon s-a îndeletnicit cu păscutul oilor. Rămânând văduv încă de tânăr, sfântul a continuat să-și crească fiica de unul singur. Mai târziu, fiica sfântului, Irina, va trece și ea la cele veșnice. Fiind plin de dragoste dumnezeiască, sfântul va îmbrățișa o viață ascetică, cheltuindu-și întreaga avere cu îngrijirea bolnavilor și găzduirea străinilor.

Pentru viața sa curata, Spiridon a fost ales episcop al cetății Trimitunda, aflată aproape de orașul Pafos, în această calitate el participând și la Sinodul întâi Ecumenic (Niceea, 325). Ales episcop în cetatea Trimitunda, sfântul a trecut de la păscutul oilor cele necuvântătoare, la îngrijirea cu râvnă a celor cuvântătoare, nelasându-le însă nici pe primele. Astfel, smeritul Spiridon a continuat să pască oile și după rânduirea lui ca episcop.

În jurul anului 295, în vremea persecuțiilor împăratului păgân Maximian, sfântul din Trimitunda este arestat și exilat pentru o vreme. În cadrul ședințelor Sinodului Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare împotriva ereziei lui Arie, in anul 325, sfântul din Trimitunda se va arăta înaintea tuturor ca un strașnic apărător al dreptei credințe și făcător de minuni.

Pentru a închide gura ereticilor lui Arie care luptau împotriva Sfintei Treimi, sfântul ia în mana o cărămidă, face deasupra ei semnul Crucii și se roagă, zicând: “În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” Apoi, strângând-o în mână, cărămidă se descompune în cele trei părți din care fusese compusă: focul se înalță în sus, pământul îi rămâne în palmă, iar apa curge pe podea. Așa a arătat sfântul cum trei lucruri pot exista simultan într-unul: precum într-o cărămidă se află simultan și foc și apă și pământ, tot așa, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Trei și Unul în același timp.

Sfântul Ierarh Spiridon a trecut la cele veșnice în anul 348, la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat după cuviință în Biserica Sfinții Apostoli, din cetatea Trimitunda. Pentru a le păzi de pericolul saracin, ciprioții au hotărât mutarea cinstitelor sale Moaște în capitala bizantină, Constantinopol. În anul 1453, cu puțin mai înainte de cucerirea capitalei bizantine de către turci, Moaștele Sfântului Spiridon sunt duse în Serbia, iar mai apoi în insula Corfu, Grecia, unde se afla și astăzi. În insula grecească, cinstitele Moaște au fost aduse de către părintele Georgios Kalohairetis.

Spiridon, sfântul care își părăsește racla

Sfântul Spiridon pleacă periodic din racla sa, pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă în rugăciune, cu credință și cu dragoste, pretutindeni în lume. Alergând prin lume să facă bine tuturor celor care au nevoie de ajutorul său, sfântul cel milostiv își tocește periodic încălțămintea (papuci din mătase).

Pentru minunatele “plecări” din raclă ale Sfântului Spiridon, părinții slujitori la catedrala din Corfu îi schimbă anual veșmintele și încălțămintea tocita. Înnoirea veșmintelor sfântului are loc în ziua de 12 decembrie, când Biserica Ortodoxa îl prăznuiește cu mare bucurie. Cu binecuvântarea episcopului grec din Pafos, aceste daruri duhovnicești (hainele și încălțămintea) sunt dăruite parohiilor și mânăstirilor ortodoxe din întreaga lume.

Datorita minunilor săvârșite în întreaga lume, Sfântul Spiridon a fost numit “sfântul călător”.Potrivit unor evlavioși părinți ai locului, pentru perioade scurte de timp, cinstitele Moaște ale sfântului nu mai sunt prezente în racla din catedrală, iar atunci când acestea revin, în chip minunat, ele sunt calde și prăfuite; la rândul lor, încălțările noi ale sfântului apar tocite, păstrând pe ele pământ și fire de iarbă.

În amintirea acestei minuni periodice, în Acatistul Sfântului Spiridon, în icosul al șaselea, ne rugam acestuia, zicând: “Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor; Bucură-te, ca ești și cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârșește minuni; Bucură-te, ca încălțămintele tale slujesc drept dovadă.”

sursa crestinortodox.ro


Articole Asemănătoare
751

Lacrimile Fevroniei

S-au întâlnit pentru prima dată într-o caldă zi de primăvară.  El era frumos, înalt și spătos: se pare că la un asemenea bărbat a visat ea toată viața. Să te ascunzi după umerii lui de toate greutăţile vieţii şi să te simţi în pace şi siguranţă, ce poate fi mai bine? Ea era o tânără […]

Articole postate de același autor
630

Cum poate trăi cineva corect şi creşti­neşte în societatea de astăzi

Părinte, cum poate trăi cineva corect şi creşti­neşte în societatea de astăzi, fără să se smin­tească de oamenii care trăiesc departe de Dumnezeu? – De ce să se smintească de ceilalţi care nu sunt aproape de Dumnezeu? Dacă ar fi fost dintr-o familie cu şapte-opt copii şi pe unul-doi din fraţi i-ar fi tras sa­tana […]



Urmăriți-ne pe Facebook!