188137-p

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

3653

În acelaşi bloc trăiau doi vecini. Nu putem spune că unul din ei era mai bogat decât altul, pur şi simplu unul din ei îl invidia întotdeauna pe celălalt pentru că i se părea că toate sunt mai bune la el – şi mobila din casă este mai nouă, și mai mult aur are, și chiar şi soția lui este mai frumoasă.

Era chinuit bietul om de invidie şi mai mereu i se adresa vecinului:

– Spune-mi, prietene, cum îți reuşeşte aşa de bine totul?

Dar vecinul doar îi zâmbea şi însemnându-se cu semnul crucii, îi răspundea:

– Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Nu trece mult timp, şi cel invidios și din nou revine la întrebările sale:

-Bine, ştii ceva, tu doar spune-mi poate ştii unde ar trebui să investesc banii? Iată banca la care îmi ţineam şi eu nişte bani a falimentat, iar tu mă uit că doar prosperi!

Vecinul său doar i-a zâmbit şi a răspuns: « Slavă lui Dumnezeu pentru toate!!», – şi şi-a ajutat prietenul cu nişte bani.

Însă pentru cel invidios acest lucru nu a fost de ajuns.

Aşa şi au trăit ei toată viața alături, fără ca vecinul invidios să poată dezlega „misterul” prietenului său.

Părul său încărunţise de-a binelea, avea un aspect respectabil, dar inima lui era şi mai plină de invidie ca altădată.

Dar iată că o dată a aflat o veste tristă, vecinul său, pe care îl invidiase toată viaţa sa, era pe moarte.

„Ar trebui să merg, să-mi iau rămas bun” – i-a trecut un gând.

– O, tu ești, prietene ..! – bolnavul a zâmbit slab. – Intră, intră! Mă bucur să te văd – și a încercat să se ridice puţin în pat pentru a a se saluta.

-Stai culcat, nu te ridica, – l-a oprit celălat. – Voi sta lângă tine.

– Vezi că în curând ne vom despărţi. Se sfârşeşte veacul meu pământesc, şi în curând voi răspunde pentru toate în faţa Creatorului.

Dar vecinul nu-l asculta şi tot medita în sinea sa:

„Păi el într-adevăr va muri în curând. Și poate că şi secretul bogăției sale îl va lua cu el în mormâmt, pentru ca nimeni să nu-l afle! „

Și iată deja lângă patul de moarte, îl loc de cuvinte de rămas bun, invidiosul îşi apucă vecinul de braț și în disperare îi șopteşte:

– Ascultă, prietene! Ai trăit o viață frumoasă, niciodată nu ai dus lipsa la ceva. De câte ori ți-am cerut să-mi descoperi secretul, dar tu doar îmi zâmbeai. Acum, ești pe moarte. De ce mai ai nevoie de el? Spune-mi, care este misterul tău? Spune-mi secretul tău, te implor!

– Secretul? – Bolnavul îşi privi uimit vecinul. – Despre ce fel de secret vorbești? N-am avut nicicând unul.

– Nu pot să te cred! Și de ce toate aşa de ușor le-ai primit mereu! Nu, nu poate să fie aşa! Ţi-am cerut să-mi spui şi mie cuvintele magice sau ceva, dar nu mi-ai spus nimic!

– Ta greșeşti, amice – a spus muribundul. – De fiecare ți-am spus aceste cuvinte pe care le numeşti magice, şi ele sunt cu adevărat minunate și plin de har, dar tu nu le-ai auzit, ele mereu au trecut alături de tine, pentru că inima ta era plină de invidie și nu le putea accepta.

–Atunci mai spune-mi-le încă o dată! Care sunt aceste cuvinte. Spune-mi-le!

Vecinul, care abia mai putea respira şi-a privit pentru ultima dată prietenul şi a rostit cu evlavie ultimile sale cuvinte:

– Slavă lui Dumnezeu pentru toate!..

Orice zi din viaţa noastră, orice bineficiu, ispită sau greutate din viaţa noastră trebuie să înceapă prin această scurtă rugăciune: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Cerem şi nu am primit – noi oricum să-i mulţumim Mântuitorului pentru toate câte le avem în viaţă: pentru sănătate, şi pentru boală, pentru pîinea cea de toate zilelele şi pentru doi ochi, pentru că avem copii, pentru că avem preoţi care ne ne îndrumă şi ne ajută în calea mântuirii, şi desigur pentru Sfânta Cruce cu care putem birui orice.

Câţi dintre noi, cei ce citesc aceste rânduri, sunt orfani, grav bolnavi, flămânzi, sau duc lipsa unei haine. Iar noi avem de toate şi nu mulţumim, sau o facem doar rareori.

Să-I mulţumim pentru tot ce ne dă Dumnezeu şi să înţelegem că nu suntem vrednici de cât ne dă. De vom face aşa – viaţa noastră va fi plină de daruri de la El şi sufletul ne va fi mereu în pace, iar trecând în veșnicie, cu îngerii în veci Îl vom slăvi.

Tarducere și adatare Lozan Natalia

sursa pereprava.org


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
327

Dacă toţi am împlini Evanghelia, pământul ar deveni un Rai

Oare respectăm porunca: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”? După Dumnezeu sunt tatăl şi mama; părinţii sunt ca nişte dumnezei pe pământ. Eşti dator să-i respecţi. Există acum respect pentru părinţi? De unde respect? A venit unul la mitropolie cu capul spart şi se ruşina să spună cine i l-a spart. „Fiul meu”, […]

Articole postate de același autor
336

„E doar pâine şi vin!”

Un părinte evlavios mi-a povestit despre un frate slujitor, care, nefericitul, era foarte neatent când slujea. Neatenţia lui era atât de mare încât mărgăritarele sfântului Trup şi picăturile Sfântului Sânge se risipeau peste tot, fie când se împărtăşea el, fie când îi împărtăşea pe credincioşi. În nepăsarea lui obişnuia să zică: „Lasă, frate, că n-a […]



Urmăriți-ne pe Facebook!