Poți să te stropești din cap până-n picioare cu apă sfințită și aceasta nu-ți va aduce nici un folos, dacă nu vei trăi urmând îndemnurile conștiinței. Chiar dacă vom bea aghiasmă de dimineață până-n seară, nu ne va fi de folos. Nu așa acționează harul dumnezeiesc. El nu reprezintă o forță impersonală: Dumnezeu îl dă celora care au o inimă curată, celora care fac bine și se luptă împotriva răului, dar nu undeva în afară, ci în sine însuși.
Mitropolitul de Gorlovsk și Sloveansk Mitrofan
Sfântul Talasie Libianul îşi exprimă convingerea că inima bună nutreşte gânduri bune, „căci precum este comoara ei, aşa sunt şi gândurile ei”. Faptul că atât gândurile bune, cât şi cele rele pornesc din inimă, nu înseamnă că harul dumnezeiesc şi satana se află în ea în acelaşi timp. Sfântul Diadoh al Foticeei precizează acest lucru: „E drept că inima […]
În vremurile de demult, oamenii neînțelepți aveau idoli neînsuflețiți pe care îi cinsteau ca dumnezei, iar noi, păcătoșii în vremurile de astăzi, înlocuim zei cu patimile noastre păcătoase. Oamenii aceia de demult au săvârșit din neștiință păcatul închinării la idolii, căci nu îi luminase încă lumina Adevărului (Sol. 5,6), iar noi sântem luminați cu Lumina […]
