Poți să te stropești din cap până-n picioare cu apă sfințită și aceasta nu-ți va aduce nici un folos, dacă nu vei trăi urmând îndemnurile conștiinței. Chiar dacă vom bea aghiasmă de dimineață până-n seară, nu ne va fi de folos. Nu așa acționează harul dumnezeiesc. El nu reprezintă o forță impersonală: Dumnezeu îl dă celora care au o inimă curată, celora care fac bine și se luptă împotriva răului, dar nu undeva în afară, ci în sine însuși.
Mitropolitul de Gorlovsk și Sloveansk Mitrofan
Adeseori, Părintele Serafim vorbea despre primejdia de a transforma Ortodoxia într-un „stil”, trecând cu vederea îndatoririle creştineşti cele mai obişnuite. În cadrul unei conferinţe, spunea următoarele: „Nu cumva ne lăudăm că ţinem posturile şi calendarul Bisericii, că avem «icoane bune» şi «cântare de obşte», că dăm milostenie săracilor şi poate şi zeciuiala datorată Bisericii? Nu […]
Îmi închipui nevoinţa vieţii dumneavoastră. Dar nu vă grăbiţi, draga mea, spre mângâieri, odată ce v-au căzut sorţii să lucraţi duhovniceşte, ci mai degrabă deprindeţi-vă să vă încredinţaţi voii lui Dumnezeu; numai atunci răbdarea voastră capătă un conţinut nou şi va deveni o nevoinţă mântuitoare a lucrării pentru Dumnezeu. Acum cel rău se năpusteşte iarăşi […]
