Seri duhovnicești în alt format – Acatistul Maicii Domnului ,,Portărița’’

896

În seara zilei de miercuri, 24 februarie, programul Serilor Duhovnicești s-a derulat cu mici modificări. Tradiționalul Acatist al Sfântului Duh a fost înlocuit cu Acatistul Maicii Domnului de la mănăstirea Iviron (Sfântul Munte Athos), cunoscută sub numele Portărița, căci ziua de joi, 25 februarie este închinată cinstirii acestei icoane.

Printre numeroasele chipuri prin care s-a făcut cunoscută Maica Domnului, icoana respectivă este una dintre cele mai cinstite. În timpul predicii, părintele-paroh Octavian Moșin a amintit că printre cele mai vechi icoane păstrate în biserica ,,Întâmpinarea Domnului’’, USM, este cea a Maicii Domnului Portărița. Ea este un dar adus de pe muntele Athos, fiind îndrăgită de enoriași, care au mărturisit despre puterea ei făcătoarea de minuni, fapt consemnat încă din perioada interbelică.

Părintele a explicat semnificația închinării la icoane, în contextul diferitor dispute în privința subiectului, apărute de-a lungul istoriei. Această cinstire trebuie înțeleasă drept o trecere de la chip la prototip. Creștinul nu se închină lemnului, ci persoanei reprezentate pe el. Astfel, biserica ortodoxă aduce adorație Domnului, preavenerare Maicii Domnului, venerare sfinților, admițând închinarea la sfintele moaște, icoane, simbolul crucii.

Bucură-te, Portariță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!


Articole Asemănătoare
255

Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!

În dimineața zilei de vineri, 14 iulie, Întâistătătorul având alături un numeros sobor de preoţi slujitori a citit Acatistul la Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăţ – Ocrotitoarea Moldovei, la Catedrala mitropolitană „Nașterea Domnului” din Capitală. Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăț a fost și rămâne a fi o adevarată ocrotitoare a credincioșilor din țara noastră. […]

Articole postate de același autor
378

„Dacă ne-am simțit iertați, ne-am simțit iubiți”

Există ispita unei vieți creștine mecanice. Mă gândesc, în primul rând, la Spovedanie. Intri la Duhovnic, își spui păcatele și greșelile, ți se citește rugăciunea de dezlegare, săruți Crucea și mâna care o ține…și pleci. Faci asta de zeci, sute și mii de ori. Mai mult sau mai puțin, începe să aibă aerul unei rutine. […]