Actualitate

Scrisoarea emoționantă a unei paciente către asistenta care a îngrijit-o înainte să moară

3842

Într-un azil de bătrâni, o infiermieră a descoperit o scrisoare în camera unei femei care se stinsese din viață. După ce a citit-o, asistenta a izbucnit în lacrimi. Mesajul lăsat de bătrână a făcut înconjurul lumii:

„Ce vezi infirmieră? Ce vezi? La ce te gândești când mă privești? O bătrânică acră, ușor senilă, cu obiceiuri ciudate și cu o privire pierdută. Haide, fă un pic efort! Vezi cumva o bătrânică pe care nu știi cum să o abordezi, care face ce vrei tu împotriva dorinței ei? Asta crezi? Asta vezi? Dacă e așa, deschide ochii, pentru că cea pe care o vezi nu sunt eu.

O să îți spun cine sunt eu, de fapt. Sunt o fetiță de zece ani, cu părinți și frați iubitori. Sunt o adolescentă de 16 ani cu picioarele făcute aripi, visând să îmi găsesc alesul inimii. Sunt o mireasă de 20 ani și tocmai i-am promis iubire veșnică soțului meu.

Sunt o femeie de 30 de ani și îmi învăț copiii să se ferească de rele în viață. Sunt o femeie de 40 de ani, iar copiii mei sunt deja adolescenți. Sunt o femeie de 50 de ani, iar copiii mei sunt deja mari și nu mai stau acasă. Sunt o femeie de 60 de ani și țin din nou în brațe bebeluși: sunt nepoții mei.

Sunt o femeie de 70 de ani și văd nori negri. Soțul meu nu mai este, iar pe mine mă cuprinde teroarea. Copiii mei sunt deja departe, au copii la rândul lor și nu îi judec pentru că au uitat de mine.

Acum sunt doar o bătrână: nu mai sunt nici copilă, nici adolescentă îndrăgostită, nici soție, nici mamă, nici bunică.

Ce dură este natura! Bătrânețea este o batjocură la adresa ființei umane și transformă oamenii în niște alienați. Corpul ne părăsește, forța dispare, iar în locul inimii apare o piatră. Cu toate acestea, toate femeile acestea bătrâne de care ai grijă păstrează naivitatea.

Inima acestor femei bătrâne zâmbește din când în când, chiar și în momentele în care se ceartă cu tine. Bătrânele acestea vâd în tine o copilă și te înțeleg perfect.

Amintește-ți aceste cuvinte nu ca să îmi ridici o statuie sau ca să mă plângi că nu mai sunt acum, ci ca să vezi sufletul din spatele mâinilor tremurânde și a pielii tăbăcite de soartă. Te-am iubit ca pe copilul meu!”, și-a încheiat bătrâna scrisoarea.

sursa unica.ro 

 


Articole Asemănătoare
329

Când omul urcă duhovniceşte, frica îl părăseşte

Bătrânul Filotei spunea că în această viaţă trecătoare omul trece prin diverse încercări şi trebuie să-şi întărească credinţa în Dumnezeu. Viaţa aceasta trecătoare se aseamănă cu o mare şi noi, oamenii, cu nişte vaporaşe. Vapoarele care umblă pe mare nu întâlnesc doar calm, ci adesea vânturi puternice şi mari furtuni, fiind în pericol. Noi, de asemenea, când vâslim pe […]

Articole postate de același autor
2400

Hramul Mănăstirii „Nașterea Domnului”, Zăbriceni

În a treia zi de Nașterea Domnului, a cinstirii Sfîntului Întîiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, la Mănăstirea Zăbriceni a avut loc o slujbă arhierească cu prilejul hramului. Sfînta Liturghie a fost oficiată de către Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, în fruntea unui impresionant sobor de preoți, slujitori ai sfîntului așezămînt și din […]