Să nu vă chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat

1556

Eram un grup de vreo şase-şapte prieteni – pe atunci, toţi necăsătoriţi – şi şedeam, într-o seară, sub un molid, ascultându-l pe Părintele:

– Să nu vă chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat. Uneori fiind zile când simţiţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alteori aceste dorinţe scad în intensitate fiindcă simţiţi dorinţe dumnezeieşti, mai înalte decii căsătoria.

Când vin ispitele trupeşti, să nu încercaţi să le alungaţi cu forţa, fiindcă satana profită şi le face şi mai atrăgătoare şi astfel vă vatămă. E mai bine să le înfruntaţi cu calm şi să le întâmpinaţi cu calm, transformându-le, din dorinţe păcătoase, în dorinţe legitime.

Să vă spuneţi atunci: Poate ne vom căsători şi vom gusta din plăcerile căsătoriei, aşa cum vrea Hristos. Iar când vă vin din nou dorinţe de feciorie, să le primiţi cu recunoştinţă, cultivând în taină arta sfinţirii.

Cândva, balanţa va înclina fie într-o parte, fie în alta. Unii se străduiesc să se sfinţească, luptând împotriva patimilor şi păcatele lor, iar alţii, iubindu-L pe Hristos fac voia Lui. Primii ajung să împlinească puţine lucruri, căci lupta lor este foarte dură, pe când aceştia din urmă înfăptuiesc mai multe, fiindcă, când îl iubeşti pe Hristos, patimile şi păcatele îşi pierd orice farmec şi atracţie, în faţa bucuriei pe care o simţi iubindu-L pe El.

Când vin zorile şi intră în odaie lumina, bezna se resipeşte îndată.

Părintele se opri. Părea că se gândeşte la ceva. Apoi, începu iar:

-Poate nu ar trebui să vă spun asta, dar, totuşi v-o spun. Se întâmplă să ajungă omul la o vârstă înaintată şovăind încă între căsătorie şi celibat. Atunci satana lansează asupra lui cel mai greu atac: îi pune în suflet frica de celibat. Plin de spaimă omul începe imediat să-şi caute soţie/soţ, să-i roage şi pe alţii să-i caute, aceia să râdă de el, astfel încât se îmbolnăveşte sufleteşte.

De aceea vă spun să nu vă lipiţi de întrebarea: Căsătorie sau celibat? In loc să vă consumaţi, încercînd zadarnic să vă daţi răspuns vouă înşivă, sârguiţi-vă mai bine să-L iubiţi din tot sufletul pe Hristos, iar El vă va da, la timpul potrivit, răspunsul ce se potriveşte sufletului vostru, pe care-l veţi primi fără grabă şi supărare, ci în linişte şi cu mulţumire. Aşa vă veţi elibera pentru totdeauna de această întrebare şi veţi păşi pe un drum anume, slăvin-du-L pe Dumnezeu.

Extras din

Părintele Porfirie- “Antologie de sfaturi şi îndrumări”

Editura Bunavestire, Bacau, p.110-111


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1788

Crucea trebuie dusă cu Hristos, nu fără Hristos

Să recunoaştem împreună că fiecare am dus şi ducem o cruce: ori avem o cruce a căsătoriei, ori avem o cruce a vieţuirii singuri, ori avem o cruce a vreunei boli, ori avem altă cruce, a vreunei supărări. Crucea trebuie dusă cu mulţumire. Crucea trebuie dusă fără cârtire. Crucea trebuie dusă cu Hristos, nu fără […]

Articole postate de același autor
926

Cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui

Urmând exemplul Maicii Domnului și al sfinților, mergeţi pe calea cea strâmtă, care duce la viaţa veşnică. Da, într-adevăr, pe această cale este nevoie de răbdare. Şi, întărindu-vă cu nădejdea în Dumnezeu, răbdaţi şi în bucurie spre a nu cădea în înşelare, răbdaţi şi în nenorocire spre a nu cădea în deznădejde printre grelele ispite. Răbdaţi toate […]



Urmăriți-ne pe Facebook!