Actualitate

Să nu ne mândrim cu faptele bune

153

Vine cineva la mine, discutăm despre problema lui și găsim o soluție. Dacă spun: „Ce bine că am fost aici să pot ajuta!” ‒ Hei! Ce cădere! (adică, pentru mine). S-a întâmplat să fiu aici și să pot ajuta. Dar dacă nu eram, Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva! Pentru că Domnul spune: „Îi pot ridica pe fiii lui Avraam și din pietre”.

Din păcate, așa stau lucrurile. Omul se mândrește în inima lui. L-am ajutat! L-am ajutat! Dar cine ești tu? Cine?

Și încă ceva... Când cineva vă face un bine, spuneți-i:

‒ Sunteți cu adevărat binecuvântat. Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că v-a oferit posibilitatea de a face acest lucru, altfel El ar fi trimis pe altcineva în locul dumneavoastră.

Din Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2014, p. 452-453


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
269

Răbdarea este numai lucrarea omului cu Dumnezeu

Există o limită a răbdării, a toleranţei? Când ştim că este suficient şi că ar trebui să ne oprim? La toleranţă cred că există şi trebuie să existe limite. Eu am o problemă cu „toleranţa”, nu-mi place toleranţa. E ca-n bancul cu Bulă, care răspunde la şcoală: „La noi tata e tolerant, mama e tolerantă, […]