Să nu ne mândrim cu faptele bune

360

Vine cineva la mine, discutăm despre problema lui și găsim o soluție. Dacă spun: „Ce bine că am fost aici să pot ajuta!” ‒ Hei! Ce cădere! (adică, pentru mine). S-a întâmplat să fiu aici și să pot ajuta. Dar dacă nu eram, Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva! Pentru că Domnul spune: „Îi pot ridica pe fiii lui Avraam și din pietre”.

Din păcate, așa stau lucrurile. Omul se mândrește în inima lui. L-am ajutat! L-am ajutat! Dar cine ești tu? Cine?

Și încă ceva... Când cineva vă face un bine, spuneți-i:

‒ Sunteți cu adevărat binecuvântat. Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că v-a oferit posibilitatea de a face acest lucru, altfel El ar fi trimis pe altcineva în locul dumneavoastră.

Din Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2014, p. 452-453


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
388

Cum este inima voastră, ne întreabă Dumnezeu? – Cam goală, Doamne…

Îmi trec prin minte o sumedenie de întâmplări cu oameni buni şi mai puţin buni. De data aceasta mă voi opri la un episod din Germania, din oraşul Freiburg, unde am mers să cercetăm un român, internat în spital, dimpreună cu Arhimandritul Irineu Cheorbeja. Înainte de plecare l-am văzut făcând o listă, pe curat, cu […]

Articole postate de același autor
666

De ce nu am pace?…

Le-am făcut pe toate: mi-am găsit un loc de muncă bun, STABIL (căci asta înseamnă în zilele noastre „bun”, în primul rând), nu-mi rup spatele, am timp să mai dau cu degetul și pe ecranul telefonului superdeștept pe care mi l-am cumpărat DIN PRIMUL SALARIU.. Mi-am făcut rate la casă: douăzeci de ani de rate, […]