Să nu ne mândrim cu faptele bune

366

Vine cineva la mine, discutăm despre problema lui și găsim o soluție. Dacă spun: „Ce bine că am fost aici să pot ajuta!” ‒ Hei! Ce cădere! (adică, pentru mine). S-a întâmplat să fiu aici și să pot ajuta. Dar dacă nu eram, Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva! Pentru că Domnul spune: „Îi pot ridica pe fiii lui Avraam și din pietre”.

Din păcate, așa stau lucrurile. Omul se mândrește în inima lui. L-am ajutat! L-am ajutat! Dar cine ești tu? Cine?

Și încă ceva... Când cineva vă face un bine, spuneți-i:

‒ Sunteți cu adevărat binecuvântat. Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că v-a oferit posibilitatea de a face acest lucru, altfel El ar fi trimis pe altcineva în locul dumneavoastră.

Din Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, Giurgiu, 2014, p. 452-453


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1115

Ispitele diavolului

Diavolul nu este o realitate impersonală; nu este o energie negativă care este prezentă în Univers. Diavolul este o realitate personală, adică este un înger, o persoană spirituală, care a devenit demon. Şi atunci diavolul când vine să-l ispitească pe tânăr, îl ia din mai multe părţi: încearcă cu răul; dacă nu reuşeşte cu răul, […]

Articole postate de același autor
118

Tot căutând soţia ideală….

În relaţiile dintre soţi, între colegi la serviciu sau în orice împrejurare unde sunt implicaţi mai mulţi oameni, fiecare vrea ca nu el, ci celălalt să fie perfect. Noi am vrea totdeauna ca celălalt să fie desăvârşit. Aşteptăm de la altul eforturi în şlefuirea caracterului său, nouă revenindu-ne doar sarcina de a ne bucura de […]