Să învăţăm să iubim, iar nu să cerem să fim iubiţi

252

Niciodată nu trebuie să-i lăudăm şi să-i linguşim pe semenii noştri, ci să-i călăuzim către smerenie şi către iubirea lui Dumnezeu. Şi să nu căutăm să ne iubească, lăudându-i pe ceilalţi. Să învăţăm să iubim, iar nu să cerem să fim iubiţi. Să-i iubim pe toţi şi să facem jertfe cât putem mai mari, pentru toţi fraţii cei întru Hristos, dezinteresat, fără să aşteptăm laude şi iubire de la ei. Aceştia vor face tot ceea ce Dumnezeu le va spune. Dacă şi ei sunt creştini, vom da slavă lui Dumnezeu că ne-am întâlnit şi i-am ajutat sau le-am spus un cuvânt bun.

Aşa să-i povăţuiţi şi pe copiii de la şcoală. Acesta este adevărul. Altfel devin inadaptabili. Nu ştiu unde merg şi ce fac, iar pricina suntem noi, că i-am făcut aşa. Nu i-am călăuzit spre adevăr, spre smerenie, spre iubirea lui Dumnezeu. I-am făcut egoişti, iar acum iată roada!    

Din Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003,  pp. 346-347


Articole Asemănătoare
722

Vântul pustiirii (Urgia cereasca)

Ultima poezie profetică – a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul Iarăși lupte, iarăși sînge Iarăși zgomot de război, Iarăși lacrimi nesfîrșite, Iarăși valuri și nevoi! Cînd a șters sărmana lume Lacrima de pe obraz, Au venit năpraznic iarăși Alte valuri de necaz. Văduvele iar vor plînge Cu bătrînii cei sărmani Și copiii vor rămâne Iar cu […]

Articole postate de același autor
119

Dumnezeu simte din plin lovitura şi focul păcatului nostru

Când cineva scuipă copilul din leagăn, acesta simte numai pe faţă scuipatul. Însă greutatea cea mare a jignirii cade asupra inimii mamei copilului. Când copilul este pălmuit, va simţi doar o mică durere a trupului. Însă toată otrava şi toată durerea o va cunoaşte inima mamei. Tot aşa, când cineva păcătuieşte împotriva făpturii Ziditorului, făptura […]