Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
În Vieţile Sfinţilor găsim o pildă de statornică pocăinţă şi rodul ei: Un frate, păcătuind adesea, îndată alerga la Icoana Mântuitorului şi aruncându-se cu faţa la pământ, cu lacrimi amare striga: „Miluieşte-mă, Doamne, şi ridică de la mine această vicleană ispită!” Dar nu peste mult timp iar păcătuia şi fără a se deznădăjdui, din nou […]
De când a început Ana clasa I, relația mea cu școala ei este una de frică. Frică de teme, frică de sistem, frică de absurdități, de manuale scrise cu greșeli, de exerciții imposibil de rezolvat, de după-amiezi și week-end-uri ratate sub presiunea școlii. Pentru că asta primim pe toate canalele. Presiune că școala pune presiune […]
