Radu Gyr – Metanie

6736

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
409

Mângâieri care vin prin lacrimi

Au venit niște oameni, loviți de ispite și greutăți, și au zis că se simt ca în iad; și eu i-am întrebat: „Da` nu vă supărați, de când nu v-ați mărturisit?” Aveau vreo cinci, șase ani de când nu s-au mărturisit, iar după o jumătate de an au venit la mine și mi-au zis că […]

Articole postate de același autor
6383

Vindecarea dragostei

Multor oameni dependenți li se pare că dragostea lor este foarte puternică și jertfelnică. De fapt, dragostea lor este bolnavă. La baza sacrificului lor stă interesul: făcând ceva pentru omul „iubit”, ei vor să primească în schimb dragoste, căldură sufletească – ceea ce n-au putut primi în copilărie de la părinți. Ei înșiși nu oferă […]