Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Eu personal mă bucur dacă descopăr câte o mică imperfecțiune la duhovnicul meu. Îl iubesc și mai mult! Dacă ar fi perfect precum îngerii, mi-ar fi frică de el. Mi-aș zice: „Ți-ai găsit cine să mă înțeleagă..Sfântul acesta..Dar când îmi zice duhovnicul: „Lasă frate, toți păcătuim”!, eu îl cred. Și are o milă de oameni… […]
Multor oameni dependenți li se pare că dragostea lor este foarte puternică și jertfelnică. De fapt, dragostea lor este bolnavă. La baza sacrificului lor stă interesul: făcând ceva pentru omul „iubit”, ei vor să primească în schimb dragoste, căldură sufletească – ceea ce n-au putut primi în copilărie de la părinți. Ei înșiși nu oferă […]
