Radu Gyr – Metanie

6571

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
261

Dumnezeu ne va judeca nu în funcţie de psalmii citiţi, ci pentru că nu ne-am pocăit!

Pentru pocăinţa adevărata este nevoie nu de zile, nici de ani, ci numai de o clipă. Sfantul Ambrozie Învierea sufletului se săvârşeşte cu voia lui Dumnezeu şi cu puterea lui Dumnezeu, dar din partea omului se cere bunăvoinţa lui în săvârşirea pocăinţei faţă de Dumnezeu. Termenul pocăinţei, care se cere din partea celui ce a […]

Articole postate de același autor
7533

Mit: „Căsătoria trebuie să înceapă de la o iubire nebună”

– Mulți, mai ales dintre tineri, cred că trebuie să te căsătorești doar atunci când există o „iubire nebună”, adică o patimă atât de puternică, încât rațiunea deja nu mai funcționează. O relație liniștită li se pare plisticos, insuficient de puternic pentru a întemeia o familie, iar o atitudine rațională în această situație este luată […]