Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Creștinii nu au lacrimi de pocăință pentru că.. nu au pocăință! Dar de ce nu au pocăință? Pentru că nu au credință! Căci dacă ar avea credință ar începe să Îl cunoască pe Dumnezeu, L-ar iubi și le-ar părea rău pentru că Îl supără atât de mult. Din această părere de rău se nasc lacrimile. […]
– Se întâmplă deseori următorul lucru. Oamenii au fost căsătoriți multă vreme și dintr-o dată înțeleg: “Nu e ce-mi trebuie mie”. A ieșit în cale altcineva, lângă care există senzația de deplină armonie și înțelegere, de dragoste fierbinte – și omul începe să se gândească: „ Poate că nu soția mea (soțul meu) este […]
