Radu Gyr – Metanie

6702

Doamne, fă din suferință, 
Pod de aur, pod înalt, 
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte, 
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept. 


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
164

Modul cel mai ușor ca să ne mântuim

Lucrurile sunt simple. Noi le complicăm. Pe cât putem, să facem ceea ce e complicat pentru diavol și ușor pentru om. Dragostea și smerenia sunt grele pentru diavol, dar ușoare pentru om. Chiar și unul bolnăvicios, ce nu poate face nevoință, îl poate lovi pe diavol cu smerenia. Într-un minut omul poate deveni înger sau […]

Articole postate de același autor
6227

Nu uitați să „bagați în priză” rațiunea

În primul rând trebuie să comunicați – anume să comunicați, nu să vă lasați imediat în voia primului sentiment, primei porniri, pentru că emoțiile pot să nu fie legate neapărat de dragoste, ci de fiziologie, de faptul că omul are și o latură animalică. Trebuie să stați de vorbă, să observați relațiile omului cu părinții […]