Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Spunea Părintele: „Zilnic vin la mine băieţi şi fete. Bieţii copii, toate păcatele trupeşti le-au făcut, dar eu tot îi iubesc!”. Părintele nu îndreptăţea faptele acelor tineri. Le caracteriza ca păcate trupeşti, dar, în acelaşi timp, îi iubea pe ei, căci „şi pentru ei a murit Hristos”. Îi atrăgea cu iubirea lui ca un magnet, vindecându-i, […]
Multor oameni dependenți li se pare că dragostea lor este foarte puternică și jertfelnică. De fapt, dragostea lor este bolnavă. La baza sacrificului lor stă interesul: făcând ceva pentru omul „iubit”, ei vor să primească în schimb dragoste, căldură sufletească – ceea ce n-au putut primi în copilărie de la părinți. Ei înșiși nu oferă […]
