Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Eu personal mă bucur dacă descopăr câte o mică imperfecțiune la duhovnicul meu. Îl iubesc și mai mult! Dacă ar fi perfect precum îngerii, mi-ar fi frică de el. Mi-aș zice: „Ți-ai găsit cine să mă înțeleagă..Sfântul acesta..Dar când îmi zice duhovnicul: „Lasă frate, toți păcătuim”!, eu îl cred. Și are o milă de oameni… […]
Dacă nu veți reuși să vă iertați părinții, să creați o relație emoțională caldă cu ei, să înțelegeți că ei sunt așa cum sunt, cu toate calitățile lor pozitive și negative (la fel ca toată lume, la fel ca voi), nu veți reuși să vă ridicați nivelul de apreciere de sine, nu veți reuși să […]
