Doamne, fă din suferință,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca într-un pat adânc și cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri, scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.
Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
o cădelniță spre cer;
Și din fiece dezastru
și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
și fă zâmbet înțelept.
Dacă ați ști cât de mult cer ajutor cei adormiți! Fiindcă după moarte nu există pocăință și ca oameni au plecat și ei cu pete și prihane și văzând că ajutorul celor vii împreună-lucrează și ajută mult la a se desăvârși și liniști, ei își doresc mult, cer și tânjesc să fie pomeniți de cineva. […]
Multor oameni dependenți li se pare că dragostea lor este foarte puternică și jertfelnică. De fapt, dragostea lor este bolnavă. La baza sacrificului lor stă interesul: făcând ceva pentru omul „iubit”, ei vor să primească în schimb dragoste, căldură sufletească – ceea ce n-au putut primi în copilărie de la părinți. Ei înșiși nu oferă […]
