:,,Cînd a venit aici părintele Paisie cu 600 de fraţi, eu am fost trimis cu o oaste de 60.000 de demoni ca să luptăm cu ei. După aceea viaţa călugărilor s-a răcit din cauza grijilor şi a amesticului cu mirenii, aşa că am renunţat mai întîi la 10.000 de draci, pe urmă la alţi 10.000, pînă am ajuns să rămînem doar 20.000.",, Dar ce mai faceţi acum , de vreme ce monahii au ajuns să facă singuri faptele voastre?", a întrebat călugărul. ,,Păzim cărţile să nu le citească nimeni. Atît timp cît există aceste cărţi ,niciodată nu putem fi siguri că cineva nu le va citi şi nu va ajunge să şi facă cele citite". (vedenia monahului Sofronie de la Neamţ)
Cît de importantă e cartea nu doar pentru fiecare om în parte, ci chiar pentru imperii, o putem vedea din istoria omenirii. Fie că vorbim de Ptolemeu şi vestita bibliotecă din Alexandria, fie de imperiul sovietic care a distrus milioane de cărţi de teamă ca ele să nu nască oameni , din toate reiese puterea de temut a cărţii.
Ieromonah Savatie Baştovoi , Sindromul ,,cesăfac", Ed.Cathisma, Bucureşti, 2014, p.62-63
