Primul lucru pe care trebuie să-l regăsească familia post-modernă este dulceața rugăciunii făcute împreună și a rugăciunii colective din biserică. Câteva minute de rugăciune dimineața și seara, mersul la biserică duminica cu toată casa, ar fi salutare. Familia creștină trebuie să se roage împreună, să cânte împreună, să facă lectură religioasă împreună. Nu se poate exprima în cuvinte cât de mare este folosul unei vieți duhovnicești în cadrul familiei. Roadele acestei vieți sunt: sentimentul de liniște și siguranță, statornicia, dreapta judecată, armonia și maturizarea spirituală.
Al doilea lucru, tot important, este regăsirea bucuriei de a mânca împreună. Programul supraîncărcat, graba permanentă, au ajuns să desființeze aproape total această comuniune. Soții vin de la serviciu pe rând și mănâncă separat. Copiii vin de la școală și mănâncă când apucă. Este adevărat că sunt unele situații obiective când oamenii mănâncă pe rând, dar dacă această practică devine lege, paguba spirituală este imensă.
Al treilea lucru pe care familia creștină trebuie să-l redescopere este petrecerea timpului liber împreună. Cu toate că în societatea noastră distracția este practicată abuziv, ea își are locul ei în viața de familie. Este bine ca membrii familiei să râdă împreună, să se joace împreună, să-și facă ieșirile, concediile și drumețiile împreună. Sunt situații în care joaca, drumeția și alte moduri de destindere consolidează legătura dintre soți și-i învață pe copii cinstea, onestitatea, spiritul de echipă și politețea.
IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos?, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 59-60
