Povestea lumânării

331

Cine vrea să împrăştie lumină trebuie să se pregătească să ardă. Aceasta este lecţia pe care ne-o predă lumânarea. V-aţi gândit vreodată? Lumânarea îşi împlineşte rostul ei doar dacă arde. Sensul ei este acela de a lumina prin ardere. Oamenii sunt, sau ar trebui să fie şi ei, nişte făclii. Mult mai frumoşi decât lumânările obişnuite fiindcă ei se consumă altfel şi nu se pot aprinde dacă ei nu o doresc. Pentru orice lumânare există două posibilităţi: prima este să rămână întreagă. Asta ar însemna să nu fie aprinsă, să nu se micşoreze, dar nici să-şi împlinească rostul ei. A doua posibilitate ar fi să răspândească lumină şi căldură şi prin asta să se dăruiască cumva chiar pe sine, ceea ce e mult mai frumos decât să rămână rece şi neîmplinită.

Noi, oamenii, suntem la fel. Când trăim numai pentru noi, suntem lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Doar dacă dăruim lumină şi căldură, atunci avem un sens. Şi care sunt lumina şi căldura pe care trebuie să le împărtăşim celorlalţi? Iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtăm în inimă. Să nu ne temem că devenim mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul nostru va fi mereu lumină.

Sfântul Apostol Pavel în ultimul capitol al primei epistole către Corinteni spune: „Mor în fiecare zi... Tu omule, ce semeni nu dă viaţă dacă nu va fi murit (1 Cor. 15, 31-36)“. Dacă tu n-ai pic de râvnă, sămânţa ta rămâne tot neîncolţită. Tu însuţi trebuie să pui sămânţa în pământ, să o îngrijeşti, să fii grădinarul propriei tale vieţi.

Dacă ne vom cruţa pe noi înşine, ratăm învierea. Şi nu mă refer acum la învierea de dinaintea judecăţii de apoi, ci la cea de aici, de pe pământ. Pentru că toate, şi raiul, şi iadul, ni le pregătim, zi după zi, cu fiecare clipă care trece. Hristos Însuşi ne avertizează că cine ţine la viaţa lui o va pierde, iar cine-şi va pierde sufletul său pentru El şi pentru Evanghelie, acela îl va găsi, adică îl va mântui.


Articole Asemănătoare
546

Iubirea nu înseamnă doar să te bucuri cu cei ce se bucură, ci şi să plângi cu cei ce plâng

Iubiţii mei fraţi, Dumnezeu este iubire si cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el, glăsuieşte cu putere apostolul iubirii, Sfântul Evanghelist Ioan (I Ioan 4, 17). Iubirea este floarea cea mai frumoasă din gradina feluritelor virtuţi, culoarea cea mai puternică a curcubeului ceresc, mărgăritarul cel mai scump din coroana […]

Articole postate de același autor
534

Slujba Pavecerniţei mari împreună cu Canonul Sfântului Andrei Criteanul în Catedrala Episcopală “Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski”

În seara primei zile a Postului Sfintelor Paşti, Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, a oficiat în prezența slujitorilor Catedralei şi a numeroşilor credincioși, slujba Pavecerniţei mari împreună cu Canonul Sfântului Andrei Criteanul în Catedrala Episcopală “Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din oraşul Ungheni. Canonul cel Mare este cel mai important imn despre pocăinţă […]



Urmăriți-ne pe Facebook!