Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
– Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte? – Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericită dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu […]
Un boier necredincios, de la țară, voind să abată pe țărani de la „superstiția” de a nu lucra în duminici și sărbători, alese un ogor mare, pe care îl lucra numai duminica. Îl ară duminica, îl seceră duminică, etc. Avu o recoltă bună. – Vedeți? – zise el batjocoritor către țîrani. Am lucrat numai în […]
