Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Jertfa de pe Cruce este deplină, răscumpără pentru totdeauna pe om; totuși, acesta poartă semnele stricăciunii aduse de păcat, este supus morții și de aceea Sfânta Împărtășanie seamănă în trupul cel stricăcios sămânța învierii, arvuna vieții veșnice, „leacul nemuririi”, după cuvântul Părinților, căci ne încredințează Domnul: „cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, are viață veșnică […]
În Duminica a VII-a după Paști, a Sfinților Părinți de la primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325), Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi şi în prezenţa mulţimii credincioşilor, a oficiat Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala „Sf. Vasile cel Mare” din municipiul Edineț. La final, Ierarhul […]
