Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Un bărbat veni la duhovnicul său să se plângă: – Părinte, nu o mai suport. Îi merge gura toată ziua. Că aia nu-i bine, că aia nu-i bine. Că de ce nu câstig mai multi bani. Că nu de ce nu fac asa, că de ce nu fac pe dincolo. Reprosuri peste reprosuri. Vreau să […]
Duminică dimineaţa la ora şase, în Buzău miroase a covrigi. Puţină lume pe străzi. De pe podul Mărăcineni, virez la stânga şi mă îndrept spre comuna Bisoca. Se mai spune că Bisoca este un fel de rai, de un verde special. Chiar aşa este! După 70 de kilometri de mers prin satele buzoiene m-am convins. […]
