Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Cel mai greu pentru preot este Sfânta Liturghie şi spovedania. Preotul de aceea se cheamă duhovnic pentru că poartă în el pe Duhul Sfânt. Şi dacă are în el pe Duhul Sfânt, el nu se sminteşte de neputinţele oamenilor, căci este deasupra lor şi poate să tămăduiască pe oameni. Iar dacă este pătimaş, Duhul Sfânt […]
Nu dau voie la mireni să blesteme pe dracul şi să aibă dialog cu el, zicând: „Fugi! Du-te!”. Nu le dau voie! Eu asta le spun: „Ziceţi rugăciunea, că de ea fuge! Te-a atacat dracul într-un fel, te-a apăsat? Zi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!, că el fuge de puterea numelui lui Hristos Dumnezeu. […]
