Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Odată, un preot a avut o vedenie în timp ce slujea Sf. Liturghie. Biserica era plină de credincioși. Vede o mulțime de trupuri fără capete, iar în alt loc câteva capete fără trupuri. Neînțelegând el această vedenie, apare un înger al Domnului care îi tâlcuiește înțelesul ei. Astfel, îngerul îi spune că acei oameni pe […]
K.:Maică, la ce vă referiţi atunci când spuneţi „Dumnezeu şi eu pe pământ?” M.G.: Acest lucru are menirea de a ne împiedica să cădem în înşelare prin cunoaşterea şi îndrumarea umană… Este foarte important. Deoarece puterile întunericului întotdeauna vor trimite aproape de noi persoane care sunt ca nişte lupi în blană de oi, după cum […]
