Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Un creştin a venit să se mărturisească. Avea un bunic preot, părintele Gheorghe, într-un sat din jurul Dramei. Când era mic, acesta îl ajuta pe bunicul său în Sfântul Altar. Părintele Gheorghe, era refugiat din Asia Mică, după măcelurile făcute de turci în oraşul Smirna, încheiat cu incindierea cetăţii. Era evlavios, deşi nu ştia multă […]
Dana: „Pe soţul meu l-am cunoscut în urmă cu aproape 19 ani, la Constanţa. A fost dragoste la prima vedere. Din momentul în care ne-am cunoscut nu ne-am mai despărţit. Ne întânleam în fiecare zi, iar în weekend ne întânleam la el acasă (el avea casă, eu stăteam la gazdă). Până dimineaţa povesteam amintiri din […]
