Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Părintelui Clement Haralam, starețul Zosima al meu Pe la 25 de ani îmi intrase în cap să le las pe toate și să mă fac călugăr. Eram pe cale să termin Teologia și, cu toate că aveam nevastă acasă, îmi tot căutam de treabă printre frații și părinții de la Trei Ierarhi. Mă trezeam cu […]
În urmă cu câțiva ani s-a apropiat de mine un tânăr student. Cu multă șovăială, dar și cu tensiunea lăuntrică a unui căutător plin de pretenții, mi-a declarat că este un ateu, care însă și-ar dori să creadă, dar nu putea. De ani de zile se străduia și căuta, dar fără nici un rezultat. A […]
