Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Este greu să vorbeşti despre slujirea mea la Patriarhul Pavle fără să sune că mă laud. Cunoaşterea patriarhului era privilegiul oricui, nu numai celor care erau în preajma lui în administraţie. Oricum era un om foarte simplu, oricine putea să-l vadă mergând prin Belgrad sau mergând cu tramvaiul. Cel care mergea cu el devenea […]
Uite-așa grăiește dânsa: „Maică Sfântă Preacurată, Vezi-i ce frumos dorm dânșii?… Ei îmi sunt averea toată. Pentru ei din greu mă zbucium, pentru ei trăiesc în lume Și îndur atât noianul de dureri fără de nume! I-am culcat și-acum spre tine viu, ca ei să nu mă vază Și te rog, Măicuță Sfântă, să cobori […]
