Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Odată un pastor protestant s-a întâlnit cu un preot rus, credincios şi evlavois şi i-a zis: – Noi facem fapte filantropice, aziluri, cămine, săli, spitale, organizăm specatcole cu muzică pop şi rock şi stadioanele sunt pline de tineri. Facem drumeţii, alpinism, turism, ne implicăm chiar în vaiţa politică a locului şi a naţiunilor noastră, suntem […]
În mai toate bisericile, se observă adesea cum unii dintre membrii comunităților creștine refuză sărutarea icoanelor după ce se împărtășesc. Atitudinea este sugerată de clericii și/sau de confrații convinși că refuzul sărutării icoanelor, atât imediat după primirea Sfintelor Taine, cât și pe tot parcursul zilei, reprezintă un gest (obligatoriu) de evlavie euharistică. De altfel, practica […]
