Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Zbuciumul vieții cotidiene de multe ori ne împiedică să descoperim acea Împărăţie, despre care Hristos ne mărturiseşte că „este înăuntrul vostru”. Oamenii îşi transformă vieţile într-un chin, fiind mereu nefericiţi şi nemulțumiți, pentru că sunt atrași prea mult de bunurile materiale, și nu mai au timp pentru a-și asculta propriul suflet. Un pelerinaj, o vizită la mănăstire […]
Copiii dintr-un sat braşovean au grijă de câţiva bătrâni rămaşi fără rude. Ei merg săptămânal pe la cei pe care îi numesc cu afecţiune „bunici” şi îi ajută cu treburile casnice sau pur şi simplu stau cu ei de vorbă. Acţiunea este coordonată de parohia din sat şi un centru cultural local. Pentru mulţi bătrâni […]
