Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Odată un monah de la Mănăstirea Sfântul Pavel a mers la biserica Sfântului Gherasim din Kefalonia. În vremea Sfintei liturghii stătea în Sfântul Altar şi spunea cu mintea rugăciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”, în vreme ce în biserică se cânta. Acolo la biserică aduseseră un demonizat, ca să fie vindecat […]
De cele mai multe ori îi apreciem şi-i catalogăm pe tineri după cele exterioare, fără a discuta şi afla mai multe despe problemele şi greutăţile lor, astfel nu reuşim să le descoperim partea cea bună şi frumoasă. Despre generaţia în creştere şi importanța pastoraţei tinerilor, ne-a mărturisit preotul Octavian Moșin, parohul Bisericii „Întâmpinarea Domnului” din Chişinău. […]
