Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Zbuciumul vieții cotidiene de multe ori ne împiedică să descoperim acea Împărăţie, despre care Hristos ne mărturiseşte că „este înăuntrul vostru”. Oamenii îşi transformă vieţile într-un chin, fiind mereu nefericiţi şi nemulțumiți, pentru că sunt atrași prea mult de bunurile materiale, și nu mai au timp pentru a-și asculta propriul suflet. Un pelerinaj, o vizită la mănăstire […]
Sfântul să se sfinţească şi mai mult. Deviza noastră a tuturor, şi a duhovnicilor, şi a monahilor, şi a mirenilor, aceasta trebuie să fie: să sporim în sfinţenie. Să nu stagnăm. Capitalul cel mai mare, cel mai bun, cel mai important, cel mai puternic pentru drumul nostru este sfinţenia! Sfânt este Dumnezeu şi întru sfinţi se odihneşte. Omul sfânt nu oboseşte pe […]
