Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca.
Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.
Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 202
Ca Taină a vindecării, Spovedania nu este deloc o necesitate stânjenitoare, o disciplină impusă de autoritatea Bisericii, ci un act încărcat de bucurie şi de har mântuitor. Prin Spovedanie aflăm că Dumnezeu este cu adevărat „nădejdea celor fără de nădejde” cum spune Liturghia Sfântului Vasile. „Aici suntem numai noi trei”: duhovnicul, credinciosul care se spovedeşte […]
Duhovnicul are datoria aceasta de a-i deschide omului mintea să înţeleagă nişte lucruri pe care, doar cu puterea lui, omul nu le înţelege. Am zis că cei mai mulţi oameni nu au duhovnic în înţelesul că se spovedesc o singură dată pe an şi într-o mare grabă şi atunci nu se stabileşte legătura cu un […]
