Nu râde niciodată de nenorocirea altuia

5802

Un băiețel cam răsfățat își bătea joc de o bătrânică gârbovă care trăia lângă școală. „Uitați-vă la ea parcă-i semnul întrebării”, – zicea el când o vedea. Alți copiii o compătimeau pe bătrânică, ajutându-i pe rând să aducă apă și lemne de foc.

Dar într-o zi s-a întâmplat o nenorocire. Niște muncitori din sat au reparat fântâna, care se afla între școală și ograda bătrânei, Lucrătorii au lăsat fântâna neacoperită și s-au dus să aducă ciment. Băiețelul răutăcios fugea pe alături de fântână și, călcând pe margine, s-a prăvălit în ea. Deși fântâna era adâncă, în ea era puțină apă. S-au adunat repede oamenii și l-au scos pe nenorocit repede din fântână, ducându-l în casă la bătrânică. Aceea l-a spălat, i-a bandajat rănile și l-a învelit cu o plapumă să se încălzească. Apoi a venit „ambulanța” și băiatul a fost internat în spital, unde a trebuit să petreacă mai multe zile.

S-a dovedit că își vătămase coloana vertebrală: nu mai putea să meargă drept, ci mergea puțin încovoiat.

În schimb băiatul și-a corectat purtarea, a devenit foarte liniștit, gânditor și respectuos. Spatele lui însă, așa și nu s-a mai îndrepat.

„Nu râde niciodată de nenorocirea altuia!”

Pr. Alexandru Iamandii
Extras din 153: Veniti de pranziti, Editura Cu drag, Chişinău 2012, p.57-58


Articole postate de același autor
3069

„Cine spune că nu are timp să se roage, eu îi spun: Mincinosule!”

Câtă importanță trebuie să aibă timpul fizic pentru noi, pentru a ne face datoria pe timpul vieții? Păi, zice Domnul: „Răscumpărați timpul!”, că vremurile sunt rele. Timpul este locul mântuirii noastre. Și este extrem de important cum îl folosim. Noi timp avem, atât cât avem. Dar cum îl folosim? Astăzi, când îl rugam pe Părintele […]



Urmăriți-ne pe Facebook!