Nu am făcut nici un bine, Doamne?

1456

O femeie rea se chinuia în muncile fără de sfârşit ale iadului. Blestemând pe Dumnezeu, zise şi aceasta că Dumnezeu este nedrept:

- Ce, eu nu am făcut nici un bine, Doamne?

Auzind Dumnezeu aceasta, trimite un înger să-i cerceteze faptele în văzul ei. Şi găseşte îngerul că aruncase cu o ceapă după un sărac. Săracul a luat-o şi a mulţumit lui Dumnezeu pentru ea. „Deci am făcut nedreptate femeii, zise dreptul Dumnezeu! Du-te, şi atârnându-i ceapa deasupra se va agăţa de rădăcinile ei şi aşa du-o în Rai".

Şi îngerul a făcut aşa.

Dar de mâinile şi de picioarele femeii se mai agăţară mulţime de deznădăjduiţi, de aceştia alţii şi iarăşi alţii. Îngerul urca spre cer cu un ciorchine imens de chinuiţi. În lumina îngerului i-a văzut femeia şi a început să strige la ei, să-i blesteme, că numai pe ea a chemat-o Dumnezeu şi le făcea vânt cu picioarele descărcându-se de ei. Valuri, valuri de oameni cădeau iarăşi în întuneric.

Pe măsură ce cădeau oamenii, aruncaţi de răutatea femeii, îngerul urca din ce în ce mai greu spre cer. Când n-a mai rămas decât unul singur agăţat de mâna femeii, aceasta îşi desfăcu mâna de pe rădăcină să se descotorosească şi de acesta şi pe când cădea acela în adânc i se rupse rădăcina de ceapă de care se ţinea cu cealaltă mână şi căzu şi ea iarăşi în adânc.

Pildele descojite de descrierea pământească, care nu merge pe celălalt tărâm al existenţei, au tâlcul lor. Nu-i destul să faci fapte bune: trebuie să te faci tu bun. Fapta bună te îmbunătăţeşte. Faptele bune, pe lângă că au rostul să-i ajute real pe Lazării lumii, mai au şi rostul de a-ţi face ţie bine: milostivirea îţi devine a doua natură. Cu o ceapă azvârlită după un sărac n-ai făcut bunătatea să-ţi devină a doua ta natură. Şi nu este a doua natură, este natura noastră primară la care ne-a readus Iisus.

Dumnezeu a făcut totul din partea Sa, mai urmează şi partea din partea noastră!

Deciziile acestea, sau fuga de ele, hotărăsc despre veşnicia noastră. Mai hotărâtor nu se poate vorbi.

Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Talanții Împărăției, Editura Credința Strămoșească, 2008, pp. 157-158


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1905

Cine este aproapele meu?

Venim pe lume buni, frumoşi şi plini de dragoste. Doar că unii reuşesc să păstreze aceste calităţi pentru toată viaţa, iar alţii treptat le pierd, cedând împrejurărilor şi încercărilor prin care sunt nevoiţi să treacă… Uneori când îmi este greu, când nu mai simt că am suficiente puteri pentru a-mi accepta propria viaţă aşa cum […]

Articole postate de același autor
816

Prea Sfințitul Nicodim a convocat în ședință de lucru blagocinii Episcopiei de Edineț și Briceni

Luni, 6 februarie 2017, Prea Sfințitul Nicodim, Episcop de Edineț și Briceni, a convocat secretarul și blagocinii eparhiei într-o ședință de lucru la sediul episcopal din orașul Edineț. Pe ordinea de zi s-au aflat chestiuni legate de bunul mers al vieții parohiale, duhovnicia și disciplina clerului, planuri de activitate, priorități misionar-duhovnicești în anul 2017. Biroul […]



Urmăriți-ne pe Facebook!