N-am să pot spune “da” unei iubiri care…

3578

Știu ce spune societatea. Știu că oamenii vor cu orice preț să nu fie singuri, așa că achiziționează atât cât este permis și unanim acceptat. Se mulțumesc cu ceea ce e ieftin, la ofertă, pe loc. Și li se pare convenabil atât timp cât primesc și ei ceva, pe cineva. Însă iubirea nu e mediocră, nu e doar despre a-ți împarți zilele și nopțile cu un el/o ea. Nu-i despre două funii care se leagă și se dezleagă în funcție de circumstanțe. Nu-i despre egoism, interese proprii, zgomot.
Și ei asta nu au înțeles. Că iubirea fie se regăsește în cea mai înaltă și pură formă a ei, fie nu e iubire.

Iar eu n-am să pot spune vreodată “da” cuiva fără să simt prin toți porii că iubesc și că sunt iubită, fără să simțim amândoi că suntem cei mai binecuvântați oameni de pe Pământ.

N-am să pot spune “da” unei iubiri lipsite de bunătate, răbdare, respect, încredere, rugăciune. Dacă nu devenim o singură funie care nu se va rupe niciodată, atunci nu sunt interesată de acea relație. Dacă Dumnezeu nu este la temelia casei noastre, iarăși. Iubirea este ruptă din El, deci cum aș putea să spun că iubesc în absența Lui?

N-am să pot spune “da” unei iubiri care nu-mi aduce liniște în suflet. Fiindcă aceea nu este iubirea de-o viață. Cum să cred că mi-aș petrece restul zilelor cu un om în privirea căruia să nu simt că sunt acasă?

N-am să pot spune “da” unei iubiri care nu ne modelează în oameni mai buni, unei iubiri care crește. Cred prea mult în puterea ei ca să mă mulțumesc cu un sentiment ce stagnează sau se diluează în timp.

Fiecare cuvânt din cele scrise izvorăște din adâncul sufletului meu, și tocmai de aceea, prefer să aștept o astfel de iubire, contrară cu ceea ce societatea îmi vinde. Fiindcă nu m-aș ierta vreodată dacă aș accepta altceva. Cred în “dragostea nu cade niciodată”, în “până la sfârșitul vieții”, în acel “el” care e o bucățică din mine și pentru care eu sunt o bucățică din el.

Puteți să-mi spuneți că-s nebună, ciudată, visătoare, că ceea ce eu vreau nu mai există, că am așteptări prea mari și așa mai departe. Nu-mi pasă. Sunt mult prea convinsă de ceea ce vreau și ceea ce cred ca să pot fi clătinată. Știu în mâna cui mi-am încredințat inima și viața. Știu cine e Autorul poveștii mele.

Și nu, iubirea NU e mediocră.

Ioana Sirghei


Articole Asemănătoare
4755

Nimic nu este întâmplător

Gara e locul unde sufletul nu-şi poate găsi liniştea. Oamenii sunt preocupaţi de procurarea unui bilet, de sosirea trenului, iar mai înspre seară şi de găsirea unui loc cât de cât comod pentru a-şi petrece noaptea. Trenurile veneau şi plecau. Gara devenea pustie şi din nou se umplea de mulţimea cuprinsă de grijile ei. Şi […]

Articole postate de același autor
606

Ce minunată este rugăciunea!

Ce minunată este rugăciunea! Cel care se roagă este luminat şi cunoaşte voia lui Dumnezeu. Şi când o cunoaşte pe aceasta? Bineînţeles, când se roagă în chip bun. Şi când se roagă omul bine? Când trimite rugăciunea către Dumnezeu, cu toate „ingredientele” ei. Şi care sunt aceste „ingrediente” care o fac mai plăcută? Smerenia, lacrimile, […]