N-am să pot spune “da” unei iubiri care…

2669

Știu ce spune societatea. Știu că oamenii vor cu orice preț să nu fie singuri, așa că achiziționează atât cât este permis și unanim acceptat. Se mulțumesc cu ceea ce e ieftin, la ofertă, pe loc. Și li se pare convenabil atât timp cât primesc și ei ceva, pe cineva. Însă iubirea nu e mediocră, nu e doar despre a-ți împarți zilele și nopțile cu un el/o ea. Nu-i despre două funii care se leagă și se dezleagă în funcție de circumstanțe. Nu-i despre egoism, interese proprii, zgomot.
Și ei asta nu au înțeles. Că iubirea fie se regăsește în cea mai înaltă și pură formă a ei, fie nu e iubire.

Iar eu n-am să pot spune vreodată “da” cuiva fără să simt prin toți porii că iubesc și că sunt iubită, fără să simțim amândoi că suntem cei mai binecuvântați oameni de pe Pământ.

N-am să pot spune “da” unei iubiri lipsite de bunătate, răbdare, respect, încredere, rugăciune. Dacă nu devenim o singură funie care nu se va rupe niciodată, atunci nu sunt interesată de acea relație. Dacă Dumnezeu nu este la temelia casei noastre, iarăși. Iubirea este ruptă din El, deci cum aș putea să spun că iubesc în absența Lui?

N-am să pot spune “da” unei iubiri care nu-mi aduce liniște în suflet. Fiindcă aceea nu este iubirea de-o viață. Cum să cred că mi-aș petrece restul zilelor cu un om în privirea căruia să nu simt că sunt acasă?

N-am să pot spune “da” unei iubiri care nu ne modelează în oameni mai buni, unei iubiri care crește. Cred prea mult în puterea ei ca să mă mulțumesc cu un sentiment ce stagnează sau se diluează în timp.

Fiecare cuvânt din cele scrise izvorăște din adâncul sufletului meu, și tocmai de aceea, prefer să aștept o astfel de iubire, contrară cu ceea ce societatea îmi vinde. Fiindcă nu m-aș ierta vreodată dacă aș accepta altceva. Cred în “dragostea nu cade niciodată”, în “până la sfârșitul vieții”, în acel “el” care e o bucățică din mine și pentru care eu sunt o bucățică din el.

Puteți să-mi spuneți că-s nebună, ciudată, visătoare, că ceea ce eu vreau nu mai există, că am așteptări prea mari și așa mai departe. Nu-mi pasă. Sunt mult prea convinsă de ceea ce vreau și ceea ce cred ca să pot fi clătinată. Știu în mâna cui mi-am încredințat inima și viața. Știu cine e Autorul poveștii mele.

Și nu, iubirea NU e mediocră.

Ioana Sirghei


Articole Asemănătoare
1204

Bărbatul meu este bolnav de ură…

Un prim sfat, surioara mea, este să vezi câtă „otravă” ai pus în „mâncarea” bărbatului bolnav. Niciodată cineva nu e singurul vinovat într-o relaţie. Ura este un răspuns la ceva. Dar este şi ura o formă de dragoste! Dacă te urăşte înseamnă că încă te iubeşte. Indiferenţa e moarte; când eşti indiferent iubirea e moartă. […]

Articole postate de același autor
1670

E creștinește sau nu a sărbători Revelionul?

Întrebare dificilă pentru creștinii ortodocși din Republica Moldova care parcurg Postul Nașterii Domnului. Chiar dacă o parte din populație se autodezleagă de post, declarând că sărbătorește Crăciunul pe stil nou, adică pe 25 decembrie, marea problemă este că nu poți sărbători religios altfel decât sărbătorește Biserica locală. Or, în spațiul nostru majoritatea comunităților religioase se […]