Mântuitoare este pecetea crucii şi a numelui lui Hristos

2259

Scrii despre semnul crucii că acum, în societate, se consideră că nu este normal să-ți faci cruce. De pildă, când porneşte trenul pe calea ferată vrei să-ţi faci cruce, dar te temi de batjocuri; oricum, afli îndată dezlegare nedumeririi în cuvintele Mântuitorului: iar cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Mă voi ruşina şi Eu (Lc. 9, 26) şi aşa mai departe. De ajuns ar fi şi aceasta pentru a vă face să ţineţi fără teamă rânduielile religioase; există însă, în învăţătura creştină şi multe alte locuri care ne învaţă să nu ne luăm după lume şi după obiceiurile ei nu puteţi sluji la doi domni – şi lumii, şi lui Dumnezeu; cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu (Iac. 4,4) – cu lumea, adică cu obiceiurile lumeşti care nu se potrivesc cu cele religioase.

Din păcate, pe acestea societatea „nu le consideră normale. Şi atunci, ce este de făcut? Mântuitoare este pecetea crucii şi a numelui lui Hristos: vezi cum se străduie vrăjmaşul să atingă scopul său atotpierzător, punând pecetea celui potrivnic pe frunte şi pe mâna dreaptă? Iată ce scrie Sfântul Efrem Sirul despre aceasta: „Şi va pune pecetea sa, spurcatul acesta, nu pe un mădular oarecare al trupului, ci pe mâna dreaptă; aşijderea şi pe frunte va pune însemnul cel păgânesc, ca omul să nu-şi poată face cu mâna dreaptă semnul lui Hristos, Mântuitorul nostru, şi să nu poată însemna pe fruntea sa numele cel sfânt şi înfricoşat al Domnului şi slăvită şi înfricoşata cruce a Mântuitorului, deoarece ştie nenorocitul că dacă va fi însemnată asupra cuiva crucea Domnului strică toată puterea lui. Tocmai de aceea va pune pecetea sa pe mâna dreaptă a omului, fiindcă aceasta pecetluieşte cu semnul crucii toate mădularele noastre, iar fruntea poartă în vârful său semnul Mântuitorul, aşa cum sfeşnicul poartă făclia”.

Dar cum pune vrăjmaşul pecetea pe frunte şi pe mâna dreaptă? Nu altminteri decât vârând treptat în obiceiurile lumeşti meşteşugirile sale; pe deasupra, se ascunde pe sine şi faptele sale cu viclenie, insuflându-le oamenilor că diavolul nu există. Ce să faci, deci, în asemenea situaţii? După părerea mea, să urmezi Sfintei Scripturi, neluându-te după lume, de care te-ai şi depărtat în multe privinţe, şi să nu te temi de batjocuri.

Din Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 35-36

 


Articole Asemănătoare
2234

Cum se cuvine să se poarte la Botezul Domnului cei botezaţi?

“Ar trebui acum doar sa cantam slava lui Dumnezeu, Care S-a aratat la Iordan in chip treimic, slava a carei mare cuviinta ra­peste pana si mintile ingeresti, iar limbile ingeresti le misca spre cantari duhovnicesti. Dar suntem oare buni sa ne apucam de aceasta lucrare sfanta si preacereasca? Ne-am pregatit, oare, ne-am agonisit merinde de […]

Articole postate de același autor
1618

Cum luptăm cu gândurile din timpul rugăciunii?

În momentul când te aşezi la rugăciune, diavolul te atacă şi după primele cuvinte, după primele scurte rugăciuni pe care le faci, îţi pune în minte tot felul de gânduri neimportante, lumeşti. Până şi curiozitatea de a şti cât e ceasul lucrează în mintea ta sau curiozitatea de a şti dacă afară e soare sau nor. Toate […]