mitropolitul-antonie-de-suroj

Mitropolitul Antonie de Suroj şi şoarecii

189

Într-o perioadă, când locuiam cu mama şi bunica, în apartamentul nostru au apărut şoareci, iniţail era unul sau doi, ca apoi să apară o mulţime. Ei se plimbau nestingherit prin apartament, iar noi nu ştiam ce să facem. Nu am vrut să folosim capcane, deoacrece ne era milă de ei. Şi atunci mi-am amintit că în molitvenic există o rugăciune/îndemânare a unuia dintre sfinţi către animalele sălbatice. Ea începe cu leii, tigrii, și se termină cu ploșnițe. M-am decis că ar fi cazul să o încerc şi eu. M-am aşezat pe pat, în fața căminului, am luat cartea și i-am spus acestui sfânt: "Nu prea cred că această ideie are sorţi de izbândă, dar din moment ce tu ai scris-o, atunci la sigur ai crezut în ea. Voi spune cuvintele tale şi poate şi şoarecele va crede, iar tu roagă-te pentru că să-mi reuşească."

Am început să citesc. De mine s-a apropiat un şoarece şi s-a aşezat în faţa mea. L-am însemnat cu semnul crucii şi i-am spus: "Stai aşa și ascultă!" - şi am citit rugăciunea. Când am finisat, am însemnat din nou şoarece cu semnul crucii Atunci când am finisat, am însemnat din nou şoarecele cu semnul crucii şi i-am spus: "Acum du-te și spune-le şi celorlaţi."

Din acea seară nu am mai avut şoareci în apartamentul nostru!

Din amintirile mitropolitului Antonie de Suroj

traducere şi adaptare Natalia Lozan 


Articolul Următor
Articole postate de același autor
179

Nu-mi da, Doamne, desăvârşire, dă-mi smerenie…

Cel mai mare necaz a multora dintre noi, cei care ne considerăm creştini e că nu suntem nici calzi, nici reci, că nu suntem în stare nici să ne jertfim, nici să mărturisim. Nu mai avem acea ardere către Hristos, pe care au avut-o acei, care au intrat în istoria Bisericii ca sfinţii, cuvioşii şi […]



Urmăriți-ne pe Facebook!