Minunile dragostei

5489

Nu trecuse nici un an de când Dumnezeu îi unise prin taina căsătoriei.

Erau într-adevăr, o pereche potrivită. El, funcţionar la bancă. Ea, absolventa de liceu, politicoasă şi plină de însuşiri. Cunoştea limba franceză şi pianul.Şi era o gospodină deosebită. Toţi îi lăudau…

Însă uneori încercările vieţii vin atunci când nimeni nu le aşteaptă…

Fără ca cineva să ştie ce se întâmplă, Kostas s-a trezit într-o dimineaţă cu tulburări de vedere. Până la amiază orbise de tot.

Jale şi durere în casă. Tânăra soţie, Avgi, s-a îndurerat.Au fost chemaţi medici. I-au făcut examinări repetate. I-au dat medicamente. Însă nimic. Kostas nu vedea.

Au trecut aşa şase luni. Nici o ameliorare.Şi într-o după-amiază Kostas a chemat-o pe Avgi lângă el.

– Avgi, a început să-i spună încet, cu emoţie. Nici unul dintre noi nu şi-ar fi putut închipui această întâmplare. Când s-a săvârşit căsătoria noastră, toate erau bune. Astăzi însă!… M-am gândit bine.Şi am hotărât. Consider că nu-i bine că o fată tânără ca tine să-şi îngroape tinereţile alături de un orb. Eu mă voi duce la un azil şi voi trăi cu pensia pe care o primesc. Tu însă trebuie să te bucuri de viaţă. Ascultă. De astăzi îţi dau dreptul de a divorţa. Mergi şi găseşte-ţi un tânăr care să te facă fericită…

Acestea le-a zis, şi ochii săi întunecaţi s-au umplut de lacrimi.

– Kostas, ce vorbe sunt acestea pe care le spui? Eu nu te-am luat pentru ochii tăi. Eu am iubit sufletul tău. Ce dacă ochii tăi vor fi închişi? Vor vedea ai mei. O să lucrez eu şi vom trăi şi noi şi copiii noştri. Voi rămâne cu tine toată viaţa mea… Cu tine! Asta a spus şi l-a îmbrăţişat cu afecţiune.

O, Dumnezeul meu! Cât de mare eşti!

– Avgi, Avgi, draga mea soţie, a strigat cu lacrimi în ochi Kostas, încep, încep să văd iarăşi… Iată! Te văd în faţa mea, ca şi înainte… Slavă Ţie, Doamne!

Au venit medicii. Au privit cu nedumerire. Într-adevăr! Kostas îşi recăpătase vederea! Specialiştii au spus ca emoţia mare pe care a avut-o auzind cuvintele lui Avgi i-au provocat un şoc puternic care l-a vindecat…Ceilalţi însă nu au crezut. Au zis că Dumnezeu a răsplătit dragostea credincioasei soţii…
Astăzi are o familie fericită…

Extras din Limonariul mirenilor. Întâmplări de folos. Editura Egumeniţa. p.204-205

Articolul Următor
Articole Asemănătoare
18261

Mărturii zguduitoare din viaţa muceniţei Daniela din Bucureşti

Această floare aleasă a răsărit pe pământul românesc în anul 1967. De micuţă era foarte apropiată de Dumnezeu. Când ieşea de la şcoală trecea totdeauna pe la biserică. Pentru aceasta era mustrată foarte aspru de tatăl ei: „Unde ai fost? Toata ziua la biserică? La popii tăi? Ce ţi-a dat ţie Dumnezeu?” Iar ea nu […]

Articole postate de același autor
7582

De ce și cum să începem să postim? Partea I – De ce cresc copiii în somn?

Pentru că tradiția postului s-a pierdut demult și acum oamenii au nevoie de explicații științifice pentru a accepta un anumit lucru, voi începe cu o realitate științifică: Hormonul de creștere (și regenerare) se secretă atunci când nivelul de glucoză din sânge este scăzut. Cum adică?, veți întreba. ADICĂ – atunci când NU MÂNCĂM! Toți am […]