Minunile dragostei

411

Nu trecuse nici un an de când Dumnezeu îi unise prin taina căsătoriei.

Erau într-adevăr, o pereche potrivită. El, funcţionar la bancă. Ea, absolventa de liceu, politicoasă şi plină de însuşiri. Cunoştea limba franceză şi pianul.Şi era o gospodină deosebită. Toţi îi lăudau…

Însă uneori încercările vieţii vin atunci când nimeni nu le aşteaptă…

Fără ca cineva să ştie ce se întâmplă, Kostas s-a trezit într-o dimineaţă cu tulburări de vedere. Până la amiază orbise de tot.

Jale şi durere în casă. Tânăra soţie, Avgi, s-a îndurerat.Au fost chemaţi medici. I-au făcut examinări repetate. I-au dat medicamente. Însă nimic. Kostas nu vedea.

Au trecut aşa şase luni. Nici o ameliorare.Şi într-o după-amiază Kostas a chemat-o pe Avgi lângă el.

– Avgi, a început să-i spună încet, cu emoţie. Nici unul dintre noi nu şi-ar fi putut închipui această întâmplare. Când s-a săvârşit căsătoria noastră, toate erau bune. Astăzi însă!… M-am gândit bine.Şi am hotărât. Consider că nu-i bine că o fată tânără ca tine să-şi îngroape tinereţile alături de un orb. Eu mă voi duce la un azil şi voi trăi cu pensia pe care o primesc. Tu însă trebuie să te bucuri de viaţă. Ascultă. De astăzi îţi dau dreptul de a divorţa. Mergi şi găseşte-ţi un tânăr care să te facă fericită…

Acestea le-a zis, şi ochii săi întunecaţi s-au umplut de lacrimi.

– Kostas, ce vorbe sunt acestea pe care le spui? Eu nu te-am luat pentru ochii tăi. Eu am iubit sufletul tău. Ce dacă ochii tăi vor fi închişi? Vor vedea ai mei. O să lucrez eu şi vom trăi şi noi şi copiii noştri. Voi rămâne cu tine toată viaţa mea… Cu tine! Asta a spus şi l-a îmbrăţişat cu afecţiune.

O, Dumnezeul meu! Cât de mare eşti!

– Avgi, Avgi, draga mea soţie, a strigat cu lacrimi în ochi Kostas, încep, încep să văd iarăşi… Iată! Te văd în faţa mea, ca şi înainte… Slavă Ţie, Doamne!

Au venit medicii. Au privit cu nedumerire. Într-adevăr! Kostas îşi recăpătase vederea! Specialiştii au spus ca emoţia mare pe care a avut-o auzind cuvintele lui Avgi i-au provocat un şoc puternic care l-a vindecat…Ceilalţi însă nu au crezut. Au zis că Dumnezeu a răsplătit dragostea credincioasei soţii…
Astăzi are o familie fericită…

Extras din Limonariul mirenilor. Întâmplări de folos. Editura Egumeniţa. p.204-205

Articolul Următor
Articole Asemănătoare
156

Să-i creştem ca să se mântuiască!

  Cum să ne creştem copiii? Să-i creşteţi să se mântuiască. Ca metodă tot blândeţea rămâne cea mai bună, pentru că, folosind asprimea, copilul te ascultă de frică şi prinde numai în piele învăţătura ta. Dar dacă te porţi blând cu el: „Copilul tatii, copilul mamii, uite aşa…“, el ascultă şi te vor asculta şi […]

Articole postate de același autor
296

Și cu cât strigăm mai mult la Dumnezeu, cu atât ni se împlinește și cererea

Întâi trebuie să credem și apoi să strigăm la cel în care credem: Tată, auzi-mă! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Miluiește-mă!! Și la Sfinții lui Dumnezeu să strigăm și la Maica Domnului ca să se roage pentru noi! Sfânta rugăciune este asemenea Suflării sufletului din noi care trebuie să fie permanent cu noi. Așa […]