Veteranul de război Vasile Tortolea, fiu al comunei doljene Maglavit, a împlinit recent venerabila vârstă de 100 de ani. Sărbătorirea centenarului a fost pentru nea Vasile un prilej de a depăna amintiri şi de a ne împărtăşi câteva gânduri despre crezul de viaţă al domniei sale.
Pentru nea Vasile, principala ocupaţie este lectura din cărţile sfinte. „Lăsaţi tot la pământ şi duceţi-vă la Sfânta Biserică! Că asta este intrarea în rai. Credinţa o am de mic copil şi m-a ajutat şi în război. Uite mi-a trecut cartuşul pe aicea şi a ajuns aici (spre zona gâtului şi a umărului stâng - n.r.). Credința m-a ajutat în toate părţile şi mă ajută”, povestește nea Vasile.
În compania rudelor sau vecinilor, obişnuieşte să povestească despre momentele dificile din război depăşite cu ajutorul credinţei. Mărturisește că s-a apropiat mai mult de Dumnezeu prin rugăciune şi mersul la Sfânta Biserică. În prezent, Vasile Tortolea se deplasează cu ajutorul unui cadru metalic. Până în urmă cu aproximativ trei ani, era nelipsit de la biserică. „Când mă duc la Sfânta Biserică, mă duc şi cânt şi eu cu fraţii mei şi cu surorile mele. Cânt la Sfânta Biserică şi îmi place. Nici nu aş mai ieşi afară din biserică, atâta îmi place de mult. Citesc întruna. Numai despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos”, mărturisește în continuare nea Vasile.
Vasile Tortolea a fost luat în război la 21 de ani, fiind unul din supravieţuitorii bătăliei de la Cotul Donului. Perioada petrecută pe câmpul de luptă, suferinţele de pe front îndurate din cauza lipsei de hrană şi momentul rănirii sale i-au rămas pentru tot restul vieţii întipărite în minte.
„Să vă duceți la Sfânta Biserică!”
Despre aceste momente grele din viaţă a vorbit şi la sărbătorirea celor 100 de ani, prilej cu care a reamintit că Sfânta Cruce l-a ajutat să supravieţuiască. „Eram luaţi prizonieri şi duşi în Siberia. 50 de grade ger, acolo este Siberia. Acolo eram duşi toţi. Să lăsaţi tot la pământ şi să vă duceţi pe fiecare zi, când este sărbătoare, să vă duceţi la Sfânta Biserică. Că asta este uşa de intrare, da... Şi noaptea, noaptea când vă deşteptaţi, faceţi o rugăciune! Atâta este de bună rugăciunea pentru creştini! Am mers 18 kilometri. Atâta am mers pe jos... cu apa aia în bocanci... Dacă nu ne duceam acolo la ei, 18 kilometri, muream pe poziţie, de ger... Am mers şase zile nemâncat. Când am ajuns acolo la Cotul Donului, umblam după nişte iarbă ca să o mănânc. Ăsta e ajutorul (scoate de la gât Sfânta Cruce şi o sărută plângând). Ăsta e ajutorul meu... Ăsta este!”, mai spune Vasile Tortolea.
Întreaga sa viață a acordat o atenţie deosebită Bisericii, remarcându-se prin stilul cumpătat de viaţă, după cum recunosc şi rudele sale, fiica Iulia şi nepotul Nicu. Cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani, Vasile Tortolea din Maglavit, Dolj, a primit o diplomă din partea Primăriei.
sursa Ziarul Lumina
