Lada bunicii

632

La câți ciorapi a împletit în veacul ei,

La câte noduri a legat până în zori,

Ar fi înconjurat pământul, de-ar fi vrut,

Cu firul cel de lână, de trei ori...

 

La câte flori frumoase a țesut,

Și le-a sădit cu drag prin lăicere,

Ar fi făcut din ele drum bătut

De-ar fi voit s-ajungă pân la stele...

 

La câte horboțele-a croșetat,

Cu acul cel din lemn, în timp pierdut

Ea fruntea cerului ar fi împodobit

Cu o năframă albă, de-ar fi vrut...

 

La câtă cânepă prin baltă a topit

Și in, ca să-i ajungă pânză albă

Pentru cămăși și zestre ce-a gătit,

I-ar fi ajuns să-mbrace lumea dalbă.

 

La câte anotimpuri și stihii

A semănat cu dor prin broderii,

Cărări din iarbă verde-a înflorit

Cu gândul la nepoți și la copii...

 

La câtă lână a trecut prin furca ei,

Și printre degete în fir s-a prefacut

Și-ar fi făcut o scară pân la cer,

Preabuna cea cu zâmbetul cărunt.

 

La câte ghemului i-a spus, i-a povestit

Când fusul se-nvârtea tot mai încet,

Atâtea basme și povești a depănat

Că ar fi fost, și prozatoare, și poet.

 

La câtă grijă a avut pe la chindii,

N-a spus nimic, povară să nu fie.

Pe valuri din prosoape ce-a țesut,

S-a dus să cucereasc-o veșnicie...

 

La câte vise a avut, le-a îmbrăcat,

În ornamente și în rânduri colorate,

Ca să ajungă păretare pe-un colac

Și zolnice scârbite și uitate...

 

La câte amintiri m-au inundat,

Prin lada-i răscolind cu nostalgie,

Ascult o furcă ce vorbește cu un ac

Și mai transform un ghem în poezie...

 

Diana Sava Daranuța


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
620

Primăvara

Pe aripi de păsări, venind, primăvara Cuprinde în brațe pământul și zarea, Sărută țărâna cu dorul fierbinte, Și-aprinde-n semințe iubiri cu suflarea…   A iernii pecete topește și-o scoate, Cu verde năframă îmbracă ogoare… Cu zâmbet de înger se-alintă pe fețe, Când trilul de păsări înalță cântare…   La sânu-i cel rodnic se-nghesuie pomii, Grăbindu-i […]

Articole postate de același autor
3617

Să-L rogi pe Hristos să te facă vrednic de iubirea Sa

L-am întrebat într-o zi: ‒ Ce e mai bine să spun în rugăciunea mea? ‒ Nimic. Dumnezeu ştie mai bine ca tine de ce anume ai nevoie. Spune neîncetat rugăciunea lui Iisus. Altădată, uitând acest răspuns, i-am pus aceeaşi întrebare, iar Părintele mi-a zis: ‒ Să-L rogi pe Hristos să te facă vrednic de iubirea Sa. Am înţeles […]