La Dumnezeu trebuie să venim ca ultimi păcătoși

1591

Cu cât ne smerim mai mult întru pocăință, cu atât mai repede rugăciunea noastră Îl dobândește pe Dumnezeu. Când pierdem însă smerenia, atunci nici un fel de fapte bune nu ne pot ajuta. Acțiunea în noi a mândriei, judecarea fraților, vrăjmașia față de aproapele, ne aruncă departe de Dumnezeu.

La Dumnezeu trebuie să venim ca ultimi păcătoși și să ne osândim sincer și întru toate. Nu trebuie să ne imaginăm nimic, nu trebuie să căutam nimic în afară de iertare și miluire. Aceasta trebuie să fie starea noastră interioară permanentă. Noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să nu mâhnim Duhul Sfânt cu patimile noastre mârșave, să nu pricinuim nici un rău aproapelui nostru. Noi ne rugăm să dobândim adevăratul sens al poruncilor lui Hristos și să trăim în acord cu ele. Noi Îl chemăm:

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi și lumea Ta.” Și Dumnezeu ne aude și mântuirea vine la noi. „Și cel care va chema numele Domnului se va mântui.”(Ioil 2,32)

Extras din Arhimandrit Sofronie, Despre rugăciune, Mănăstirea Lainici, 1998, p.145


Articole Asemănătoare
2089

De ce te mândrești?

Cum să-mi educ mintea şi inima aşa încât să nu mă mai văd deasupra celorlalţi? Greu. De ce te mândrești? Ești Ilie, poți deschide și închide cerurile prin rugăciunea ta? Poți merge pe apă? Poți învia morții? Poți aduce ploaia? Ce fapte grozave faci? Odată a venit un seminarist la părintele Serafil și l-a intrebat: […]

Articole postate de același autor
1466

Noi, cei de azi, nu mai plângem

Lamentabila stare lăuntrică în care se află mulţi dintre noi provine din înstrăinarea faţă de plâns. Noi, cei de azi, nu mai plângem. De aceea, de câte ori suntem împovăraţi de neajunsuri şi suferinţe, de câte ori nervii ni se încordează la maximum sau aşezarea lăuntrică ni se tulbură peste măsură, să nu-i învinovăţim pe […]