Actualitate

Iubirea, de fapt, nu mai este iubire

4686

Iubirea dintre doi tineri este ceva sfânt numai şi numai dacă reflectă, dacă reprezintă Iubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi. Şi această iubire va fi deplină exact în momentul în care se va ivi a treia persoană care să întregească chipul Sfintei Treimi. Până la Taina Cununiei, tinerii imită iubirea dintre Tatăl şi Fiul, iar în momentul săvârşirii Tainei Căsătoriei, prin venirea Sfântului Duh se sfinţeşte momentul în care în iubirea celor doi se poate ivi cea de-a treia persoană, care să împlinească chipul Sfintei Treimi în iubirea lor, adică venirea copilului…

Am senzaţia că scriu despre lucruri prea înalte. Dar aici stă taina iubirii dintre doi tineri.

Însă, cum lucrurile nu stau aşa cum ar trebui să stea, se cuvine să coborâm cu picioarele pe pământ şi să analizăm situaţia prezentă ca atare! Tinerii au găsit cu cale să iubească altfel. Nu după cum iubeşte Dumnezeu! Au găsit cu cale să-şi iubească din plin trupurile. Aceasta pentru că nu au ştiut, n-au putut sau n-au avut răbdare să iubească mai întâi sufleteşte. Pentru că majoritatea dintre aceştia nici nu ştiu că au şi suflete, s-au oprit la trup și-atât. La celălalt au văzut, de asemenea, doar trupul, doar carnea. Şi cum nevoia de a iubi nu poate fi anulată, ci doar pervertită, tinerii de azi se iubesc doar trupeşte, se caută doar trupeşte, se doresc trupeşte unul pe altul. Sufletele sunt bine îngropate în adâncurile trupurilor şi nu mai dau nici un semn de viaţă. Suntem trupuri şi iubim trupeşte, carnal, animalic.

Consecinţele? Iubirea, de fapt, nu mai este iubire. Apropierea, dăruirea, unirea nu au decât coordonatele trupeşti, carnale, sexuale. Nimic spiritual, deşi suntem gata să jurăm că nu e aşa. Nimic dumnezeiesc, deşi ne dorim cu ardoare extazul, împlinirea, contopirea etc.

De aceea nimic nu durează şi nimic nu intră în veşnicie. Ceea ce este trupesc doar cât trupul durează. Ceea ce e carnal se va sfârşi atunci când carnea din noi îşi va înceta impulsul, dorinţa, pofta sau instinctul.

Din Părintele Paulin de la PutnaIubire, spovedanie şi libertate, Editura Egumeniţa, 2008, p. 119-120


Articole Asemănătoare
7642

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucată de viață…

Dacă pentru o clipă, Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiață de cârpă și mi-ar oferi o bucată de viață, fără îndoială că n-aș spune tot ceea ce gândesc, dar m-aș gândi la tot ceea ce spun. Aș aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat. […]

Articole postate de același autor
491

Mare răspundere este pentru naş!

Omul mai are şi naşi. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că: „Dacă ar şti omul ce răspundere are la botez şi cununie, s-ar alerga mile întregi până să găseşti un naş”. Or, noi acceptăm să fim naşi oricum şi oricui. Căci ce am spus cu părinţii este valabil la naşi. Că naşii trebuie să-şi […]