Actualitate

Iubirea, de fapt, nu mai este iubire

5381

Iubirea dintre doi tineri este ceva sfânt numai şi numai dacă reflectă, dacă reprezintă Iubirea dintre Persoanele Sfintei Treimi. Şi această iubire va fi deplină exact în momentul în care se va ivi a treia persoană care să întregească chipul Sfintei Treimi. Până la Taina Cununiei, tinerii imită iubirea dintre Tatăl şi Fiul, iar în momentul săvârşirii Tainei Căsătoriei, prin venirea Sfântului Duh se sfinţeşte momentul în care în iubirea celor doi se poate ivi cea de-a treia persoană, care să împlinească chipul Sfintei Treimi în iubirea lor, adică venirea copilului…

Am senzaţia că scriu despre lucruri prea înalte. Dar aici stă taina iubirii dintre doi tineri.

Însă, cum lucrurile nu stau aşa cum ar trebui să stea, se cuvine să coborâm cu picioarele pe pământ şi să analizăm situaţia prezentă ca atare! Tinerii au găsit cu cale să iubească altfel. Nu după cum iubeşte Dumnezeu! Au găsit cu cale să-şi iubească din plin trupurile. Aceasta pentru că nu au ştiut, n-au putut sau n-au avut răbdare să iubească mai întâi sufleteşte. Pentru că majoritatea dintre aceştia nici nu ştiu că au şi suflete, s-au oprit la trup și-atât. La celălalt au văzut, de asemenea, doar trupul, doar carnea. Şi cum nevoia de a iubi nu poate fi anulată, ci doar pervertită, tinerii de azi se iubesc doar trupeşte, se caută doar trupeşte, se doresc trupeşte unul pe altul. Sufletele sunt bine îngropate în adâncurile trupurilor şi nu mai dau nici un semn de viaţă. Suntem trupuri şi iubim trupeşte, carnal, animalic.

Consecinţele? Iubirea, de fapt, nu mai este iubire. Apropierea, dăruirea, unirea nu au decât coordonatele trupeşti, carnale, sexuale. Nimic spiritual, deşi suntem gata să jurăm că nu e aşa. Nimic dumnezeiesc, deşi ne dorim cu ardoare extazul, împlinirea, contopirea etc.

De aceea nimic nu durează şi nimic nu intră în veşnicie. Ceea ce este trupesc doar cât trupul durează. Ceea ce e carnal se va sfârşi atunci când carnea din noi îşi va înceta impulsul, dorinţa, pofta sau instinctul.

Din Părintele Paulin de la PutnaIubire, spovedanie şi libertate, Editura Egumeniţa, 2008, p. 119-120


Articole Asemănătoare
8100

Despre un monah care a scos pe mama lui din iad

Episcopul Teodorit al Cirului, care a trăit în secolul V, povestește că odată l-a cercetat un monah, cere venea de foarte departe. L-a primit, dându-i să mănânce și să se odihnească. În timp ce mânca, episcopul a observat că monahul folosea numai mâna stângă și că dreapta sa era înfășurată într-o bucată de rasă veche. […]

Articole postate de același autor
63

Nu te mâhni dacă nu primeşti imediat de la Dumnezeu ceea ce ceri

Să te lupţi să nu ceri răul nimănui în rugăciunea ta, ca să nu dărâmi ceea ce zideşti, făcând scârboasă rugăciunea ta. Datornicul cu zece mii de talanţi, din parabola evanghelică, să-ţi fie pildă! Dacă nu-l ierţi pe cel care te-a vătămat, nici tu nu vei dobândi iertarea păcatelor. Pentru că Sfânta Evanghelie spune despre […]