În afară de Biserică nu există nimic, nu există mântuire!

2252

Cum vedeţi implicarea Bisericii în societate?

- Zic şi eu, cum zicea cineva: “Părinte, când să mergem la biserică?”. “Când bat clopotele!”

Mai întâi de toate trebuie să aducem la cunoştinţă oamenilor învăţătura creştină, deoarece, spune şi Apostolul: “Credinţa vine din auz”. Dar mă întreb: de ce nu se ştie învăţătura în veacul nostru de acum? N-a auzit nimeni bătaia clopotelor? Clopotele nu bat niciodată pentru amuzament. Ci bat pentru nevoi de natură sufletească, să ne atragă atenţia: “Cheamă viii, plâng morţii, împrăştie viforele!” – împrăştie dracii şi trăsnetele.

Au trecut prin Taina respectivă şi acum vor să ducă o viaţă fără răspundere? Să fie atenţi la ce se propovăduieşte, să meargă la biserică să audă, ca nişte credincioşi. Oare trebuie să mâncăm din pomul oprit pentru că avem libertate? Nu! Avem mai departe nişte porunci care ne ţin într-o oarecare înfrânare în vederea armonizării. Chiar împreunarea dintre soţi se face cu o oarecare rânduială. “Mai răruţ e mai drăguţ!”

- Credeţi că se poate trăi o viaţă total în afară de Hristos?

- Nu se poate! În afară de Biserică nu există nimic, nu există mântuire! Nu există decât eşecuri şi, dacă vreţi – trebuie să o spun -, există iad, în afară de Biserică. Dacă dumneavoastră puneţi în slujba lui Dumnezeu toate gândurile, atunci, într-adevăr, sunteţi omul lui Hristos, omul de valoare al Bisericii. Şi ca să fii omul lui Hristos, trebuie să ştii să te smereşti cu adevărat. Să nu se creadă că fără smerenia aceasta va primi cineva cât de cât bucuriile raiului şi ale fericirii veşnice! Nu există, dragii mei! Şi pe urmă, dacă trăieşti cât de cât într-o viaţă creştină, a iubirii şi smereniei lui Hristos, deja eşti în veşnicia fericirii, deja se conturează mai vizibil chiar împărăţia lui Dumnezeu în tine. Noi nu trebuie să vorbim de împărăţia veşnică din viitor, trebuie să recunoaştem că există în noi această fericire. Dar, mai întâi de toate, nu trebuie să ne gândim la mântuire, ci la cucerirea lui Dumnezeu, care se realizează prin smerenie, şi atunci eşti asigurat pentru mântuire.

Din Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  p. 186-187; 190


Articolul Următor
Articole postate de același autor
18375

Decalogul tăcerii

1. Taci dacă n-ai de spus ceva valoros! 2. Taci atunci când ai vorbit destul! 3. Taci pâna iți vine rândul să vorbești! 4. Taci atunci când ești provocat! 5. Taci atunci când ești nervos și iritat! 6. Taci când intri în biserică pentru ca DUMNEZEU să-ți poată vorbi! 7. Taci când pleci de la […]