Actualitate

Hristos nu obligă pe nimeni la nimic

50

Cum facem să-L simţim prezent pe Hristos în fiecare clipă?

Frate, asta-i mai greu. Întrebaţi pe unul bătrân tare. Dar în principiu, important e să înţelegeţi că fiecare clipă pe care o trăiţi n-o trăiţi la întâmplare, că în Iisus Hristos nu există întâmplare. Nu e nimic întâmplător. Noi ne-am obişnuit să fim ceea ce vor alţii să fim. Uitaţi-vă bine: noi învăţăm ce vor alţii să învăţăm, câtă vreme ne doare-n cot efectiv de trei sferturi din cursurile pare le ascultăm de la catedră. Fie vorba între noi, ce-mi trebuie mie trei sferturi din curicula şcolară pe care o parcurg? Fiul meu m-a întrebat de ce trebuie să înveţe să scrie de mână când deja se scrie la calculator. Omul are dreptate în felul lui.

Ei bine, când veţi înţelege că lucrurile cu adevărat esenţiale din viaţa voastră, de exemplu răsăritul şi apusul soarelui, zâmbetul duşmanului – cel mai de preţ zâmbet din lume e zţmbetul duşmanului, zic Părinţii, pentru că te învaţă cum să nu zâmbeşti – , deci lucrurile cu adevărat măreţe pe care le trăiţi în viaţa voastră ţin în primul rând de prezenţa lui Hristos. Nu-L căutaţi prin cărţi; nu-L cătaţi în împlinirea canonului; nu-L cătaţi în snobisme; nu-l căutaţi în dureri de stomac – Hristos nu este acolo! Bine ?

Căutaţi-l în tot ce vă face bucurie, nu în tot ce vă obligă să fiţi bucuroşi. Hristos nu obligă pe nimeni la nimic, din fericire.

Extras din Dr. Constantin Necula, Gânduri şi miride, Ed. Agnos, Sibiu, 2009


Articole Asemănătoare
162

În mod liber ne îmbrăcăm fie cu haina bucuriei, fie cu haina rușinii

Sufletul omului, chemat la mântuire, prin însăși firea sa însetează în viața de pe pământ după întâlnirea cu binele, pretutindeni încearcă să împrumute, să adune, să găsească binele. Acest ”bine” se aseamănă cu niște fire din care omul își țese haină de nuntă, haină în care se va înfățișa înainte Domnului și în care va […]

Articole postate de același autor
245

Dacă voi nu plângeţi, plâng eu pentru voi, că tare este greu de ajuns la Rai

După 40 de zile (de la adormirea Părintelui Paisie), săvârşindu-i-se toată rânduiala cuvenită, unul dintre ucenicii săi apropiaţi se ruga noaptea singur în chilia Părintelui Paisie. De oboseală, a aţipit puţin în genunchi, şi l-a văzut pe bătrânul îmbrăcat cu rasa, cu schima şi epitrahilul, stând la marginea patului său, cu crucea în mână, unde […]